Datoria Europei
În Ucraina copleșită de războiul absurd și sîngeros început de Rusia, vestea că cererea de aderare la Uniunea Europeană semnată de președintele Volodimir Zelenski a fost primită la Bruxelles și că va fi examinată în regim de urgență a fost primită ca un semn de încurajare. Parcursul european al Ucrainei a început acum mai bine de zece ani. Refuzul președintelui ucrainean prorus Viktor Ianukovici de a semna un acord de asociere cu UE a generat mișcarea Euromaidan din 2013. Textul a fost semnat în cele din urmă, în 2014, de președintele Petro Poroșenko și ratificat de Uniunea Europeană în 2017. Însă aderarea la Uniunea Europeană a fost pînă acum exclusă din cauza disputelor cu Rusia. Anexarea Crimeei a agravat problema. Acum, în plin război, Ucraina a cerut aderarea la UE – iar statele membre au convenit să examineze cererea. Însă Ucraina nu poate spera la o aderare rapidă nici dacă țara va rezista atacurilor militare rusești.
Şefii de stat şi de guvern ai celor 27 de state membre vor trata probabil această temă la o reuniune la nivel înalt programată săptămîna viitoare, la Versailles. Și Georgia, și Republica Moldova au transmis cereri de aderare. Cele trei solicitări pot fi examinate în cadrul aceleiași reuniuni, însă nu e obligatoriu să fie tratate la fel: nu mai sîntem în logica „valurilor” de extindere, ci într-o situație care necesită, poate, o abordare diferențiată. Unele state din estul UE, precum Polonia și Slovenia, fac deja o campanie susținută pentru aderarea rapidă a Ucrainei. România propune însă ca Republica Moldova și Georgia să fie incluse la pachet.
Oricum ar fi, procesul de aderare la UE e lung și anevoios. Și tocmai statele estice ar trebui să-și amintească de modul în care au transpus acquis-ul comunitar și ce presupune acest demers. În plus, potrivit tratatului, țările candidate trebuie să îndeplinească numeroase criterii. Printre altele, e vorba de statul de drept și de o economie de piață funcțională. Nici unul dintre cele trei state nu acoperă decît parțial aceste criterii esențiale.
De-abia după îndeplinirea acestor criterii Comisia poate acorda statutul de țară candidată – și numai după aceea cei 27 membri sînt chemați să voteze, în unanimitate, începutul procesului de aderare. Proces care poate dura ani de zile – fiecare capitol de aderare fiind urmărit cu atenție, pe baza unor criterii clare și a unor termene precise.
Însă, dincolo de procesul complicat al aderării, Europa are o datorie față de Ucraina și mai ales față de poporul ucrainean care s-a angajat, cu atîta curaj, în apărarea suveranității și a valorilor europene. E vorba, în primul rînd, de ajutor umanitar. Pînă acum, statele s-au mobilizat pentru a facilita accesul refugiaților pe teritoriul național și pentru a acorda cît mai repede posibil dreptul de ședere și de muncă celor care au avut de suferit de pe urma războiului. Instituțiile s-au mișcat, însă implicarea cetățenilor a fost decisivă: fără zecile de mii de voluntari care au primit convoaiele de refugiați și au găsit soluții de transport, de cazare, de asistență medicală și ajutoare de urgență pentru acești oameni năpăstuiți criza ar fi fost cu mult mai gravă. Statul, singur, ar fi fost copleșit de situație. E însă nevoie de mai multă implicare instituțională, în primul rînd pentru găsirea unor soluții de locuire permanente. Căci mulți dintre acești oameni nu mai au unde să se întoarcă în țara lor distrusă de război. Se estimează că 1,7 milioane de ucraineni au fugit din calea războiului, iar numărul lor ar putea crește pînă la cinci milioane.
Apoi, Uniunea Europeană ar trebui să furnizeze sprijin financiar pentru reconstrucția Ucrainei după război. Aici, efortul va fi uriaș. Infrastructura țării e deja în mare parte distrusă. E nevoie de șosele și căi ferate, de spitale și școli, de instituții noi, de specialiști, de forță de muncă – și, pentru toate astea, e nevoie de bani.
În fine, Uniunea Europeană ar trebui să medieze – menținînd presiunea sancțiunilor economice – acordarea, de către Rusia, a unor despăgubiri substanțiale de război familiilor victimelor, tuturor celor care au avut de suferit pierderi de pe urma bombardamentelor și, nu în ultimul rînd, statului, pentru a repara ce s-a distrus. Ucraina a suferit pagube în valoare de cel puțin zece miliarde de dolari. E datoria Rusiei să plătească, pînă la ultima copeică, aceste pagube. E însă de datoria Europei să găsească mijloacele politice pentru a obliga Rusia să plătească.