Dan Diaconescu, de la înmormîntare la privatizare şi înapoi
O întrebare l-a chinuit rău pe românul TV în ultima săptămînă: are dl Diaconescu banii pentru Oltchim? O întrebare, evident, prost pusă. Nu ştim nici azi ce (sau cît) se afla în legendarii şapte saci, luaţi cu tam-tam de la bancă de către haiducul poporului, cam pe la chindie. Dar adevărata întrebare era, în realitate, cum de a fost posibil ca statul să se lase tîrît în penibila situaţie prin care a trecut în ultimele două săptămîni.
Cazul Oltchim ilustrează, cum nu se poate mai bine, incapacitatea oamenilor de stat de a dezvolta politici coerente. Circul dlui Diaconescu a fost doar reprezentaţia cea de pe urmă, un final, se poate spune, logic.
De cel puţin patru ani, compania din Rîmnicu Vîlcea se afundă în pierderi şi datorii. Lasă că nici pînă atunci situaţia nu era cu totul roză. În numele „menţinerii locurilor de muncă“, mai multe guverne, de la Văcăroiu la Radu Vasile şi Tăriceanu, s-au văzut nevoite să ajute compania, într-un fel sau altul. Fie că a fost ajutată să ia credite, fie că i s-au acordat ajutoare din partea statului, fie că s-au închis ochii atunci cînd factura de curent electric rămînea neplătită.
Guvernanţii au căutat, fiecare, să scape de bila fierbinte şi să o transmită următorilor, conform vechiului principiu „după noi, potopul“. A lipsit curajul restructurării activităţii, într-un moment în care era posibil. Nici autorităţile locale şi nici sindicatele nu au presat în această direcţie, deşi ar fi fost în interesul lor. Au preferat să se agaţe de ideea că Oltchim este „prea mare ca să cadă“ şi că „dl Roibu are relaţii bune cu toate partidele“, în loc să se gîndească la riscul enorm ca un oraş întreg (cel puţin) să depindă de o singură companie, de un singur mare flux tehnologic, pe o piaţă europeană şi globală de o tot mai pronunţată volatilitate. Nu e bine să ţii toate ouăle în acelaşi coş – Oltchim se putea transforma, la timpul potrivit şi cu costuri sociale oricum mai mici decît în prezent, într-o companie mai mică, dar mai dinamică şi mai adaptabilă.
Se pune apoi problema activităţilor oneroase din şi/sau din jurul companiei. Un subiect despre care toată lumea vorbeşte, dar despre care nimeni nu dă deocamdată amănunte. Nu e mare filozofie – un asemenea model, în care o companie a statului este sleită de puteri prin contracte dezavantajoase cu operatori privaţi, aflaţi în strînsă legătură fie cu conducerea societăţii, fie cu politicienii locali sau centrali („baronii“), fie chiar cu liderii de sindicat, reprezintă drumul sigur către pierzanie. Unii, puţini, rămîn cu uriaşele profituri încasate. O parte vor reuşi să şi le trasforme în afaceri profitabile, alţii vor pierde tot fiindcă se vor dovedi incapabili să supravieţuiască într-un mediu cu adevărat concurenţial – dar politicienii vor găsi, probabil, alte vaci de muls. Cei mai mulţi, însă – adică miile de angajaţi simpli, cei mai mulţi oameni bine calificaţi –, vor rămîne pe drumuri, întrebîndu-se dacă asta e democraţia.
Aţi văzut în ultimii ani pe cineva hotărît să oprească drumul companiei Oltchim către cimitir? Sindicatele au tăcut. Parlamentarii din judeţul Vîlcea n-au spus nici pîs. Comisiile pentru industrie din Camera Deputaţilor şi Senat, conduse astăzi de domnii Iulian Iancu (PSD), respectiv Varujan Vosganian (PNL), nu s-au obosit deloc să-i cheme la ordine pe miniştrii Economiei în legătură cu gestionarea companiei de stat Oltchim. Cel puţin în această privinţă, domnii Adriean Videanu, Ion Ariton, Lucian Bode şi Daniel Chiţoiu, ca să-i amintim doar pe ultimii patru miniştri, au avut parte de un somn liniştit. Parlamentul nu şi-a îndeplinit datoria fundamentală de apărător al interesului public.
Zilele trecute, la spartul tîrgului, directorul SRI, dl Dorin Lazăr Maior, a afirmat că instituţia pe care o conduce a furnizat, în timp, 190 de rapoarte cu privire la situaţia de la Oltchim. Foarte frumos! Atunci cum se face că Parchetele noastre, mult lăudatele şi mult reformatele noastre parchete, nu au deschis vreun dosar? Şefii guvernelor – şi am avut trei numai în anul 2012, adică domnii Boc, Ungureanu şi Ponta – au ştiut de situaţia de la Oltchim? Dar dl preşedinte Traian Băsescu a ştiut?
Există, bineînţeles, posibilitatea ca rapoartele furnizate de SRI să fi fost irelevante, apă de ploaie. Dar, atunci, cum se face că şeful instituţiei a fost menţinut în funcţie?
Şi mai e ceva: odată cu declaraţia directorului SRI, ne-am putut aminti că raportul anual al instituţiei nu a mai fost dezbătut în Parlament de vreo patru ani. Ce are de spus în legătură cu aceasta domnul Cezar Preda (PDL), un politician guraliv, dar care dă din colţ în colţ atunci cînd este vorba să exercite, în numele nostru, controlul public asupra SRI. Dumnealui ştia ceva despre cele 190 de rapoarte? Dar preşedinţii Camerelor parlamentare, doamna Anastase, domnul Geoană, domnul Blaga, dar şi mai noii numiţi, domnul Antonescu şi dl Zgonea, nu au nimic a-şi reproşa în legătură cu ţinerea sub covor a rapoartelor SRI? Poate că dezbaterea în Parlament a rapoartelor SRI ar fi pus pe agenda publică situaţia de la Oltchim cu cîţiva ani mai devreme, cînd găurile de astupat ar fi fost mai mici.
Circul domnului Diaconescu nu este decît consecinţa ultimă a unui şir întreg de inconsecvenţe, incompetenţe şi, mai mult ca sigur, complicităţi vinovate, care au dezarmat statul şi au lovit democraţia. Controlul democratic al Parlamentului asupra Executivului şi SRI nu a acţionat. Autorităţile locale şi parlamentarii nu şi-au îndeplinit rolul în apărarea interesului public, nici sindicatele nu au acţionat în apărarea angajaţilor. Preşedintele nu şi-a îndeplinit rolul de garant al funcţionării instituţiilor statului, iar şefii guvrnelor nu şi-au făcut cum trebuie datoria de gestionari ai intereselor statului.
Şi atunci, să nu ne mirăm că în această apă tulbure a democraţiei româneşti pescuieşte unul ca dl Dan Diaconescu. Specializat în transmiterea în direct a înmormîntărilor, patronul OTV ne-a oferit şi spectacolul mediatic al unei privatizări, în strînsă colaborare cu un stat debil. Acum, privatizarea a eşuat, iar dl Diaconescu se poate întoarce liniştit la înmormîntări. Urmează cea a democraţiei?
Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la The Money Channel.