Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?

Fotbalul e mort. E mort pentru lumea civilizată, pentru lumea care îl susţine cu adevărat, pentru lumea marilor investitori şi a valorilor ce merg către viitor dacă nu pricepe o regulă elementară a zilei de azi: că nu pot fi proferate ofense care atentează la însăşi fiinţa unui grup de oameni, iar alţi oameni în chiloţi să continue să bată mingea ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Nu se poate. E ca şi cum ai juca în altă vreme, pe altă planetă. Şi nici nu contează că energumenii care scot pe gură mizeriile de acest fel habar n-au despre ce vorbesc, habar n-au că maghiarii stau pe locurile acelea de sute de ani, că e şi ţara lor, după ce o parte a ei a fost chiar ţara lor. Şi nu, nu poţi aduce în discuţie pogromurile, conflictele interetnice trecute pentru a justifica scandările care rimează cu cele mai negre epoci. Inventezi frumos o maşină a timpului şi te cari acolo, unde poţi să înjuri, să scuipi, să alungi şi chiar să omori liniştit oameni pe bază de etnie, rasă sau sex. Sigur, cu condiţia să nu te afli printre aceştia. După meciul Sepsi – FCU Craiova, întrerupt pe motiv de repetate scandări xenofobe, toată lumea a sărit în capul arbitrului Chivulete. Jucători, antrenori, conducători, foşti conducători, analişti, chiar şi jurnalişti joacă tontoroiul pe el. Faza nostimă e că, de fiecare dată cînd citesc regulamentul şi mai apoi întreb cu ce a greşit, nimeni nu îmi dă un răspuns clar. Pentru că nu există. Faptul că acest arbitru e considerat unul slab, promovat pe pile, nu justifică linşajul. Toate răspunsurile sînt din categoria „Da, dar...”. Păi, nu există „dar” cînd cineva urmează la literă legea! Şi aici e imensa noastră înapoiere, piatra de moară cu care vom muri de gît, pînă să i-l luăm pe al lui Chivulete: nu ne place să respectăm regulile. Ne dăm moderni, avem pretenţii, argumentăm savant, dar Gigi Becali e singurul care a emis, în miserupismul lui, definiţia corectă a ceea ce gîndesc foarte mulţi: „Eu respect legile. Pe alea care îmi convin”. În esenţă, marea masă a oamenilor din fotbal ar fi vrut ca un meci să fie dus la bun sfîrşit (fanii neputînd fi evacuaţi pentru că nu exista violenţă fizică, altă aberaţie), indiferent de ce zoaie se scurgeau dinspre galerie. Mai mult, clubul oltean a argumentat că în regulament nu e specificată xenofobia. Doar rasismul. Adică putem fi xenofobi, dar nu rasişti, pardon! Sau viţăvercea, dacă uită cineva un cuvînt în viitorul regulament. Orice, numai să nu ni se strice joaca. Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.