Dacă vreţi la Athos…

Vă ziceam săptămîna trecută: este musai să aveţi un ghid dintre călugării locali. Nu este mare problemă, români sînt destui în aşezămintele de pe Munte. Aveţi nevoie mare de el. Oricîte informaţii aţi afla din cărţile dedicate Athos-ului, un trăitor vă va dezvălui multe alte detalii suplimentare. Amănunte legate de tipicul traiului zilnic, de relaţiile cvasi-politice dintre schituri, mînăstiri, guverne naţionale şi călugări de varii naţionalităţi. Veţi simţi mult mai intens care este ideologia locală, simţirea trăitorilor din acele locuri. Veţi afla care sînt temeiurile conservatorismului ortodox refugiat în Athos. Veţi înţelege frustrarea românului de a nu avea aşezămînt la nivel administrativ de mînăstire. 

Athos-ul are douăzeci de mînăstiri. Restul sînt cel mult schituri. Sfîntul Munte are un regim politic şi administrativ special, e un soi de Vatican. Adică un soi de stat în stat. Este parte a Greciei, dar are dreptul de a emite vize de intrare şi pe cel de a ignora majoritatea

-ului comunitar, deşi utilizează fonduri europene pentru a întreţine şi a repara aşezămintele religioase de pe Munte (local, călugării afurisesc banii europeni şi Europa cu totul, văzîndu-le ca pîngărind Grădina Maicii Domnului). E drept, în ciuda relativei autonomii, poliţia locală este trimisă de la Atena şi plătită tot de acolo. Ar fi o risipă să o plătească mînăstirile, nu? 

Politicile locale şi deciziile privind bugetul sînt luate de un soi de Consiliu Local, cu sediul în Kareia (un sătuc cu rang de capitală administrativă). În acest organism sînt reprezentate cele douăzeci de mînăstiri. Schiturile nu au drept de vot, ele ţin administrativ de o mînăstire sau alta. Acolo, pe Munte, am simţit că românii reprezintă cea mai mare parte a pelerinilor. Grecii ar fi pe locul doi. Bulgari, sîrbi sau ruşi am văzut extrem de rar. În plus, mare parte a bisericilor, paracliselor sau variilor construcţii de pe Munte sînt construite cu uriaşul ajutor al Principatelor Române. Totul s-a şters atunci cînd Vodă Cuza a decis secularizarea averilor mînăstireşti. Mare parte a acestora erau greceşti. De aceea, athoniţii au decis dur şi sec: voi aţi naţionalizat în Principate, noi naţionalizăm pe Munte. Aşa au rămas românii fără drept administrativ de a construi mînăstire şi fără reprezentare în Consiliul Local, deşi aduc o foarte mare parte din veniturile locale şi au contribuit substanţial, de-a lungul secolelor, la construcţia şi bunul mers al aşezămintelor monahale. Există acum două schituri româneşti: Podromu şi Lacu. Am fost doar la primul. Este la doar două ore de mers pe jos de Marea Lavră (cea mai mare şi mai veche mînăstire de pe Munte, ctitorită de însuşi Sfîntul Atanasie). La schitul Lacu nu am putut ajunge. Din pricina ploilor, ar fi fost de mers cam două-trei ore prin noroaie înfiorătoare, în sus spre Athon. Nu am avut nici timpul necesar. În schimb, am avut răgazul de a înnopta şi a ne închina la Podromu. 

Un schit cu o obşte tînără şi numeroasă, prin comparaţie cu Marea Lavră sau cu celelalte aşezăminte greceşti pe care le-am vizitat. În plus, credincioşii români par a avea şi pornirea de a ajuta, pe cît pot, schitul românesc (cam de două ori mai mare decît Mînăstirea Dealu, pentru a avea o imagine). Am văzut ce au făcut călugării cu donaţiile lui Gheorghe Becali. Am văzut camioane, excavatoare şi diverse utilaje purtînd numere de Satu Mare sau Dîmboviţa. Muncitorii care repară, renovează sau construiesc sînt numeroşi. În ziua în care plecam, tocmai venise un grup de pelerini de prin Iaşi, care aduseseră sute de răsaduri pentru grădini şi sere. Curentul electric vine dintr-un mic cîmp de panouri solare, donate de alţi credincioşi din ţară. Guvernul contribuie cu un sfert de milion de euro anual, pentru întreţinerea celor două schituri. 

E al doilea articol despre drumul meu pe Munte. Cu îngăduinţa ta, cititorule, voi abuza de răbdarea-ţi şi voi mai scrie unul. Am a explica (cred eu) de ce am început primul articol povestind despre pisici costelive şi tarife de microbuz şi am continuat cu amănunte financiare. Simt că mai am o datorie. 

(va urma, cu voia voastră) 

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.