Cuvinte noi în alte dicționare

25 octombrie 2023   PE CE LUME TRĂIM

Includerea unor cuvinte noi în dicționarele generale ale unor limbi creează, în vremea noastră, o oarecare emoție în spațiul public, mai ales cînd decizia lexicografilor devine subiect al unor știri de senzație. Nu demult, presa românească anunța în titluri șocante pătrunderea unor anglicisme în inventarul de cuvinte al celei de‑a treia ediții a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic (DOOM). Din păcate, în spațiul românesc cele mai importante dicționare generale nu apar în noi ediții în fiecare an; în culturile în care acest lucru se întîmplă, noutățile anunțate sînt nu atît un subiect de uimire și de indignare, cît un argument publicitar, folosit de editurile care publică respectivele dicționare. Includerea unor cuvinte și sensuri foarte noi e prezentată ca un avantaj al dicționarului, văzut ca instrument util pentru cititor, nu ca operație riscantă și subiectivă de validare definitivă a respectivelor cuvinte și de includere în limba literară. De altfel, dicționarele actuale au și ediții digitale, în care pot cuprinde multe noutăți, în așteptarea fixării lor în limbă sau a posibilei lor dispariții. Este evident că unele neologisme la modă se vor dovedi efemere, vor fi eliminate din fondul lexical curent, fiind păstrate doar cu valoare documentară, pentru a înțelege textele produse într‑o anumită perioadă.

E interesant de văzut ce se întîmplă în alte limbi și culturi romanice, cu care româna se poate ușor compara, din punctul de vedere al capacității și al disponibilității de a accepta neologisme în presă, în uzul comun și în principalele dicționare. În presa italienească și în mediul online au fost anunțate anul acesta cîteva dintre noutățile noii ediții (2024) a dicționarului Zingarelli, ai cărei autori au declarat că au introdus circa 1.000 de cuvinte, locuțiuni și sensuri noi în versiunea pe hîrtie și încă mai multe în cea digitală. Multe dintre noutățile lexicale sînt, desigur, anglicisme. Noul Zingarelli include, printre altele, cuvintele advocacy, bro, bluegrass, crush, dissing, incel, infowar, plogging, smishing, vamping, woke (exemple reținute mai ales în recenziile și discuțiile legate de apariția dicționarului). Nici unul dintre acestea nu este prezent în dicționarele românești; majoritatea nici nu circulă prea mult în română. Unele sînt mai prezente în limbajul tinerilor și în conversațiile on­line, dar e greu de crezut că li s‑ar face loc prea curînd într‑un dicționar general românesc: e vorba de bro, abreviere din brother, „frate“, ca termen de adresare colocvială: „auzi, bro, ce dracu ne dau ăia de trei milioane?“; „Se pare că ești din Galați, bro“ (roTenTen21) și incel (abreviere din involuntary celibate), etichetă depreciativă pentru persoane singure în căutare de partener și care se manifestă agresiv pe Internet. Cuvîntul e folosit în limbajul tinerilor, chiar adaptat morfologic, articulat și cu desinență de plural: „Cum am renunțat să mai fiu un incel și chiar să‑mi placă de mine însumi. Celibatarii involuntari s‑ar putea să nu‑ți spună niciodată despre perioada cînd erau inceli. Dar nu toți incelii rămîn tăcuți pentru totdeauna“ (vice.com). Crush („acces de pasiune“) pare să fie la modă în jargonul adolescenților din Italia, dar e destul de rar folosit în română – „Sincer să fiu, n‑am avut vreodată un crush pentru vreun personaj animat“ (sub25.ro). Alte anglicisme acceptate de dicționarul italienesc apar rar în română, în genere în domenii specializate: advocacy („acțiune de susținere în favoarea unei idei“) – „Campania de advocacy a organizației și procesul de mediere a discuțiilor“ (siveco.ro) – sau bluegrass (gen muzical) – „îmbină ritmuri de bluegrass și country într‑o atmosferă specifică stilului țăranului american“ (artasunetelor.ro). De cele mai multe ori, cuvintele străine sînt chiar explicate în texte, ceea ce confirmă limitele circulației lor: „creșterea folosirii telefoanelor mobile permite atacurile cu viruși care fac vishing (phishing prin telefonie) și smi­shing (phising prin SMS)“ (rotenten21); „conceptul de plogging a apărut în Suedia, în anul 2016, și presupune îmbinarea activității de alergare cu strîngerea deșeurilor, ca o dovadă de responsabilitate față de mediu“ (avantaje.ro); „Plogging pentru România, mișcare ecologică prin sport, ce curăță de gunoaie pădurile din țară, cu sprijinul voluntarilor“ (plogging.ro). În ultimul caz, e vorba nu de un anglicism, ci de un termen internațional de origine suedeză, iar diferența dintre o limbă și alta în acceptarea sa depinde și de gradele de răspîndire în societate a fenomenului pe care îl denumește.

În discuția despre anglicismele din română se aduce adesea argumentul atitudinii normative a instituțiilor din Franța; e bine totuși să ne aducem aminte că ne putem compara și cu alte limbi romanice: vom constata astfel că atitudinea dominantă la noi se plasează undeva la mijloc, între acceptarea cu mare ușurință și o oarecare prudență. 

Rodica Zafiu este profesor. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

Mai multe