Cum doriți să fie Brexit-ul?

„Și? Cum serviți fripturica: mai în sînge, așa-și-așa sau bine făcută?“ – l-ar întreba chelnerul pe clientul său. Alegerea ar trebui să fie simplă pentru un gurmand. Întrebarea e clară, termenii le sînt familiari atît clientului rafinat, cît și priceputului ospătar. „Cum să fie Brexit-ul?“ – asta e întrebarea la care trebuie acum să răspundă premierul Theresa May după ce, la referendumul din 2016, majoritatea britanicilor au votat pentru despărțirea de Uniunea Europeană. Variantele de răspuns conțin, fiecare, inconveniențe mai mici sau mai mari. Planul inițial, cel al opțiunii între „hard“ sau „soft“ Brexit, a fost abandonat, realitatea politică fiind mult prea sofisticată pentru a încăpea în logica binară. Nehotărîrea Theresei May încurcă pe toată lumea. Și nu mai e mult pînă cînd se închide bucătăria…

Chestiunea cea mai dificilă e legată de relația Regatului Unit cu Irlanda după Brexit: cum poate fi evitată o frontieră fizică între provincia britanică Irlanda de Nord și Republica Irlanda, care va rămîne în Uniunea Europeană? Cum poate fi menținut acordul de pace din 1998 dacă Marea Britanie părăsește uniunea vamală și piața internă europeană? De la Bruxelles s-a propus menținerea Irlandei de Nord în cadrul uniunii vamale pînă la semnarea unui eventual tratat de liber-schimb între Marea Britanie și UE, prevăzut pentru 2020. Evident, cu condiția păstrării principiului liberei circulații între cele două Irlande. Pare o afacere bună pentru toată lumea. Nu însă și pentru Partidul Unionist Democratic (DUP) din Irlanda de Nord, aliat al conservatorilor Theresei May, care refuză orice formă de izolare a teritoriului bitanic de restul țării. O soluție agreată de premier ar fi menținerea provizorie a Regatului Unit, în ansamblul său, în cadrul uniunii vamale, pînă la negocierea unui acord de liber-schimb cu Uniunea Europeană, după Brexit. Această formulă nu întrunește însă unanimitatea printre statele membre. Și, oricum, menținerea Marii Britanii în cadrul uniunii vamale presupune respectarea de către Londra a tuturor regulilor fiscale și a practicilor economice valabile la nivelul UE – o bătaie de cap suplimentară pentru guvernul care vrea să scape de ele!

Pentru Theresa May, presiunea e dublă. Nevoită să negocieze atît cu Bruxelles, cît și cu partidul său, pare cu totul depășită de situație. Impasul negocierilor va întîrzia, mai mult ca sigur, un acord la nivelul Uniunii Europene, acord prevăzut inițial pentru jumătatea lunii decembrie. Mai mult ca sigur nu va avea loc un vot final în legătură cu Brexit pînă la sfîrșitul anului. Programul Brexit intră în prelungiri.

Frontiera cu Irlanda și relația cu UE după divorț nu sînt singurele probleme. De pildă, mai multe state învecinate solicită ca, în cazul activării așa-numitei „asigurări irlandeze“, adică al păstrării temporare a Marii Britanii în cadrul uniunii vamale, navele lor de pescuit să aibă acces în apele teritoriale britanice, cedînd, în schimb, britanicilor dreptul de a-și comercializa peștele pe piețele lor naționale. E doar încă o mică problemă de rezolvat, care se adaugă celorlalte. Și care le arată – mai ales partizanilor unui Brexit „hard“ – că suveranitatea e, de fapt, o iluzie: nu poți fi suveran pe deplin, adică nu poți fi suveran deloc, dacă vrei să continui să exiști într-un context european mai larg.

În fine, ar mai fi de rezolvat o chestiune ce ține mai degrabă de organizarea internă a teritoriului britanic și de gestionarea resurselor după Brexit. Irlanda de Nord se bazează aproape exclusiv pe energia electrică produsă în Republica Irlanda. Între Marea Britanie și Irlanda de Nord nu există cabluri electrice subacvatice. Un Brexit „hard“ ar presupune o negociere cu Dublin pentru asigurarea curentului necesar. Și un „import“ de electricitate dintr-un stat membru al Uniunii Europene. A se adăuga și aceste costuri la nota de plată pentru Brexit.