Cu asupra de măsură
Locuţiunea cu asupra de măsură, prin care se indică un grad foarte înalt de realizare a unei acţiuni (sau, mai rar, a unei calităţi) aparţine unui stil arhaizant şi ceremonios, care rezistă destul de bine în româna de azi. E interesant că, în stilul solemn, aproape toate formulele disponibile pentru aprecierea favorabilă sînt vechi şi chiar vag arhaizante. Concluzia cu rol de recomandare a unui referat pozitiv – „Lucrarea îndeplineşte cerinţele publicării“ – poate fi întărită de un simplu întru totul, dar aprecierea poate fi şi supralicitată: din plin, cu prisosinţă, cu asupra de măsură.
Expresia are mii de atestări actuale în Internet, în contexte diferite – jurnalism, cronică sportivă, eseu literar, mesaj informativ şi publicitar, discurs politic, comentariu online –, aparţinînd în general unui registru standard, uneori solemn: „acei prieteni doresc binele fotbalului românesc cu asupra de măsură“ (blogspot.gsp.ro); „cei ce cu asupra de măsură ne poartă de grijă“ (cdep.ro); „instrumente muzicale, care le pun talentul în valoare cu asupra de măsură“ (tnb.ro); „o ficţiune ce-şi răsplăteşte cu asupra de măsură cititorul“ (nemira.ro). În genere, contextele conţin evaluări pozitive, dar nu numai: „a fost creat un precedent periculos care mai devreme sau mai tîrziu va fi decontat cu asupra de măsură“ (ziare.com); „în primele sale mandate, îl prigonise cu asupra de măsură“ (catavencii.ro). Spre deosebire de locuţiunea înrudită peste măsură, care se foloseşte mai ales în gradarea adjectivelor şi a adverbelor (peste măsură de bun, peste măsură de bine), formula asupra de măsură apare de obicei în dependenţă de verbe, cărora le cuantifică acţiunea, fiind mai rar legată de adjective: „cu-asupra de măsură de frumoase cu toatele“ (literaturadeazi.ro).
Poate că la conservarea expresiei a contribuit şi prezenţa ei într-o poezie a lui Eminescu foarte bine cunoscută şi studiată în şcoală, Călin (file din poveste): „Ochii tăi pe jumătate de-i închizi, mi-ntinzi o gură, / Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură“. Expresia mai apare şi în alte texte eminesciene, mai puţin familiare majorităţii cititorilor, în poezii – „Soartea mi le-a dat pe toate / Cu asupra de măsură“ (Ah, cerut-am de la zodii) şi în publicistică: „proletarii condeiului, cenuşerii, oameni ce încurcă două buchi pe hîrtie şi aspiră a deveni deputaţi şi miniştri, advocaţii, s-au înmulţit cu asupra de măsură“; „urmarea acestei direcţiuni nesănătoase a culturei române este înmulţirea cu asupra de măsură a clasei advocaţilor şi postulanţilor de toate tepele şi colorile“ (articole din Timpul, 1879).
Locuţiunea – cu sensul „în cel mai înalt grad, în foarte mare măsură“ – nu mai este analizabilă în momentul de faţă, pentru că legăturile sintactice dintre părţile ei (cu asupra, asupra de...) nu mai sînt în uz ca îmbinări libere. Dicţionarul academic al lui Sextil Puşcariu (Dicţionarul limbii române, Literele A-B, 1913) explică înţelesurile mai vechi din care a provenit construcţia, adverbul şi prepoziţia asupra avînd în trecut în primul rînd sensul „deasupra“, „mai sus de…“, pornind de la care s-a substantivat ca echivalent pentru surplus (chiar şi pentru camătă); locuţiunea cu asupră însemna „cu prisosinţă“. Lipsa de transparenţă a construcţiei („îmi sună aiurea“, declara un utilizator al site-ului scientia.ro) o face vulnerabilă la accidentele uzului: în destul de multe cazuri (cîteva sute de exemple pe Internet), vorbitorii au scurtat-o, renunţînd la prepoziţia de: „împovărat de un spirit exigent cu asupra măsură, el se simte confortabil doar cînd munceşte“ (pressone.ro); „arată cu asupra măsură cum sînt instruiţi jandarmii“ (contributors.ro); „a dovedit cu asupra măsură că este de o incompetenţa crasă“ (republica.ro); „să probeze că avem cu asupra măsură motive de a ne mîndri“ (adevarul.ro). Unii percep formula scurtată ca pe un compus pe care îl scriu cu cratimă: „contrabalansează cu asupra-măsură efectele negative“ (g4media.ro); „dedicîndu-mă cu asupra-măsură personajelor mele“ (hyperliteratura.ro).
Fiind vorba de o formulă veche, marcată ca aparţinînd stilului -înalt, scurtările şi modificările sînt nepotrivite. Cu asupra de măsură nu e o sintagmă atît de răspîndită încît graba şi neglijenţele uzului să-i decidă soarta.
Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).