Cristiano Ronaldo marchează primul său gol pentru Al-Nassr? E de rîs sau de plîns?

Ronaldo e dincolo de plîns sau rîs. A depăşit planului binelui şi răului. Ronaldo e o categorie în sine care nu poate fi măsurată corect decît de la înălţimea mileniilor. Omul e decolat de la realitatea de care ne izbim aproape toţi ceilalţi, cu mici excepţii precum Musk, Trump sau Bob Dylan. Cînd s-a dus în Arabia Saudită, femeile au avut pentru scurt timp dreptul de a nu-şi acoperi capul şi chipul în public. Cînd a plecat de la Manchester United a detonat o bombă în interiorul acestei catedrale a fotbalului şi a şi scuipat în urmă. El nu e niciodată în rînd cu lumea. Ori sare mai sus decît toţi, ori îi prăbuşeşte cînd nu e el piua-ntîi – vezi tristul destin al Portugaliei care s-a luptat mai mult cu piatra din gheată numită Cristiano decît cu adversarii la Cupa Mondială. Ronaldo a ajuns în Arabia Saudită precum Chiang Kai-shek în Taiwan, alungat de Mao şi hotărît să întemeieze o nouă ţară. Ceea ce a şi făcut. Aşa şi omul nostru, repudiat de imperiile mingii. Ronaldo dă un cal pentru un regat. Calul a cam îmbătrînit, iar regatul nu-i cel mai de soi. Dar plăteşte regeşte. Asta e cheia. Nu banii în sine, ci, vorba cîntecului, numărul lor. Dimensiunea nemaivăzută a plăţii. Pentru Ronaldo 2, mai important decît să se mega-îmbogăţească era să stabilească un nou record. La goluri, trofee şi alte mizilicuri nu mai putea. Drept care a zis că 200 de milioane (de nici nu mai contează ce atît timp cît nu sînt lei vechi) e ceva cu care va da lumea pe spate. Şi a dat-o. După care lumea, cu flexibilitatea recunoscută a vremurilor moderne, s-a săltat repede în două picioare înainte ca arbitrul să numere pînă la zece şi a trecut la altele. Messi a luat Cupa Mondială, Manchester United a căpătat culori, Barcelona redevine Barcelona, Napoli se maradonizează şi chiar şi Dinamo mai cîştigă din cînd în cînd. Lumea merge mai departe, statuile rămîn pe loc. Necazul nemuritorilor e că îi aşteaptă o plictiseală infinită. Cînd ai trăit tot ce poate fi trăit, singurii tovarăşi de drum devin umbrele iluştrilor dispăruţi. Trebuie să fie nostim în lumea lor. Vi-l închipuiţi pe Ronaldo povestindu-le lui Pelé şi Cruyff despre derbiul cu Al-Shabab?