Corigenți la democrație
Ungaria și Polonia blochează planul european de redresare în valoare de 750 de miliarde de euro, precum și bugetul multianual (2021-2027) de 1.074 de miliarde. Negocierile pe marginea bugetului și a programului de ajutor, începute la scurt timp după izbucnirea pandemiei de COVID-19 în primăvara acestui an, s-au purtat în condiții dificile și au intrat în impas în repetate rînduri. Olanda, Suedia, Danemarca și Austria, adică așa-numitele state austere, s-au opus unui plan de stimulare economică bazat pe o îndatorare comună. În cele din urmă, în iulie, s-a ajuns la un consens, sau mai bine zis la un compromis: salvare economică – însă doar pentru cei care respectă democrația. A fost propunerea premierului Olandei, Mark Rutte, ca acordarea fondurilor europene să fie condiționată de respectarea principiilor statului de drept. În aceste condiții, Ungaria riscă să aibă doar acces limitat la aceste fonduri de ajutor. Să ne amintim că Parlamentul European a declanșat proceduri sub incidența Articolului 7 împotriva Ungariei și Poloniei pentru nerespectarea statului de drept. Chiar dacă pînă acum nu a fost luată nici o decizie, cele două state sînt într-o poziție vulnerabilă; chiar dacă principiile și condiționalitățile sînt formulate suficient de vag încît aplicarea să fie anevoioasă sau imposibilă, guvernele Ungariei și Poloniei se simt vizate direct.
Încă de atunci, Viktor Orbán și, într-o mai mică măsură, chiar și omologul său polonez Mateusz Morawiecki au amenințat că se vor opune acestei condiții. Mulți au pus diatribele lor pe seama climatului politic înfierbîntat din țară și au crezut că blufează. Acum, e clar că cele două democrații care își afirmă deschis iliberalismul și uneori chiar ostilitatea față de Bruxelles sînt gata să blocheze ansamblul de măsuri dacă nu beneficiază, necondiționat, de fonduri.
„Nu am creat Uniunea Europeană pentru a avea o a doua Uniune Sovietică”, a spus Viktor Orbán săptămîna trecută. În vreme ce un viceministrul polonez al Justiției se indigna: „Cît valorează suveranitatea? Un miliard, cîteva zeci de miliarde, cîteva sute de miliarde de euro? Pentru noi, acest lucru este de neprețuit”. Astă-vară, cînd s-a găsit compromisul cu privire la condiționalitate, cele două state nu s-au putut opune eficient: decizia a fost adoptată prin majoritate calificată. Însă pentru adoptarea bugetului multianual și pentru autorizarea Comisiei Euopene de a-și asuma datorii în contul fondurilor de relansare e nevoie de unanimitate. Așa că Budapesta și Varșovia s-au opus, prin veto.
Blocajul riscă să întîrzie și să limiteze capacitatea de intervenție a Uniunii Europene într-un moment dificil. Criză sanitară, criză economică, criză politică. Ce urmează? Și Ungaria, și Polonia sînt în colimator, vizate de procedurile prevăzute de articolul 7 al Tratatului. Ambele riscă să-și piardă dreptul la vot în cadrul Consiliului. Doar că, pentru a declanșa suspendarea, decizia trebuie adoptată în unanimitate – minus un vot, cel al statului-membru în cauză. De vreme ce sînt vizate două state, nu doar unul, e destul de clar ce va urma: se va găsi cel puțin un vot împotriva excluderii oricăreia dintre cele două țări. Și iarăși intrăm în blocaj!
Încă o dată se vădește fragilitatea constitutivă a Uniunii Europene. Vulnerabilitatea ține de proceduri și de mecanismele de adoptare a deciziilor. Grija ca nici un stat să nu fie nedreptățit de o majoritate s-a transformat într-un coșmar: o minoritate poate nedreptăți majoritatea. Situația de acum arată limitele acestui sistem gîndit într-o altă epocă și pentru cu totul alte mize. Pentru cîrcotași e un motiv de jubilație, e dovada ultimă că extinderea spre Est a fost o greșeală. Vestea proastă (pentru ei) e că nu extinderea a produs blocajul de acum, ci tocmai lipsa integrării. Doar aprofundarea unor mecanisme de tip federal ar putea crea contextul pentru ca asemenea blocaje să fie evitate.