Coreea de Sud: dezvoltarea puterii soft

19 noiembrie 2009   PE CE LUME TRĂIM

La întîlnirea membrilor Asociaţiei Naţiunilor Asiei de Sud-Est din Thailanda, de luna trecută, prezenţa Coreei de Sud a fost una foarte importantă. Pe nesimţite, Coreea de Sud s-a depărtat de statutul creat prin asocierea cu problemele Coreei de Nord vecine, iar în prezent a devenit o importantă putere de mediere în context global: secretarul general al Naţiunilor Unite este un sud-coreean; Seul va găzdui anul viitor summit-ul G-20, iar Uniunea Europeană tocmai a încheiat un contract de comerţ liber cu această ţară. Lucrurile nu au stat întotdeauna astfel. Dacă destinul depinde de geografie, Coreei de Sud nu i s-au împărţit cărţi tocmai bune. Îngrămădită într-o arie unde trei giganţi " China, Japonia şi Rusia " se confruntă unii cu alţii, Coreea a avut o mare dificultate în dezvoltarea unei puteri hard* destul de eficiente pentru a se apăra. Într-adevăr, la începutul secolului al XX-lea, eforturile au dat greş, iar Coreea a devenit colonie a Japoniei. După Al Doilea Război Mondial, peninsula a fost divizată între liniile bipolarităţii Războiului Rece, iar Statele Unite şi Naţiunile Unite au fost nevoite să intervină pentru a feri Coreea de Sud de subjugare în Războiul Coreean. Recent, în ciuda resurselor impresionante, Coreea de Sud a descoperit că o alianţă cu o putere îndepărtată, ca Statele Unite, continuă să ofere poliţa de asigurare necesară într-o vecinătate atît de dificilă. Într-un raport de ultimă oră al naţiunilor membre G-20, publicat în ziarul Chosun Ilbo, Fundaţia Hansun a poziţionat Coreea de Sud pe locul 13 mondial în ceea ce priveşte puterea hard. De asemenea, Coreea de Sud s-a poziţionat pe locul 9 în ceea ce priveşte resursele militare, dar a avut puncte scăzute în ceea ce priveşte puterea soft. Citînd din articol, "stadiul uzinelor de fabricare a armamentului, armele high tech, infrastructura comunicaţiilor informatice avansate " acestea formează cheia pe care o naţiune trebuie s-o deţină pentru competitivitatea internaţională". Dar pentru ca aceste ingrediente hard să devină motorul dezvoltării ţării, trebuie să fie susţinute de o mai sofisticată şi mai eficientă putere soft. Coreea de Sud are un potenţial impresionant pentru dezvoltarea puterii soft. Uneori sud-coreenii îşi compară naţiunea de 50 de milioane de oameni cu vecina China, sau cu super puteri, ca Statele Unite şi cred că nu pot concura cu asemenea giganţi. Poate fi adevărat, dacă ne gîndim la puterea militară, dar lucrurile nu stau la fel în ceea ce priveşte resursele soft. Multe state, chiar mai mici, stau bine la acest capitol. Scopul politic al unor naţiuni precum Canada, Olanda sau statele scandinave este mai presus de puterea militară sau economică, ţintind spre afişarea unor scopuri nobile, ca acelea de ajutor economic sau planuri pacifiste, ca patent pentru imaginea naţională. De exemplu, în ultimii 20 de ani, Norvegia, o ţară cu numai 5 milioane de locuitori, a devenit lider în discuţiile pentru pace. La fel, Canada şi Olanda şi-au îmbunătăţit abilităţile pacifiste nu doar prin politica pe care o promovează în cadrul Naţiunilor Unite, dar, de asemenea, prin dezvoltarea asistenţei umanitare pe care o desfăşoară peste Ocean. Asemenea politici legitime sînt deja disponibile şi pentru Coreea de Sud. În plus, dacă e să vorbim în termeni de vizibilitate, Coreea de Sud are o poveste foarte interesantă. În 1960 se afla cam la acelaşi nivel de dezvoltare economică cu Ghana, una dintre cele mai prospere ţări independente din Africa. Azi, situaţia celor două ţări este total diferită. În următoarea jumătate de secol, Coreea de Sud a devenit cea de-a 11-a mare economie, cu un PIB pe cap de locuitor de peste 15.000 de dolari. A aderat la OECD (Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare) şi este un membru important al G-20. A devenit patria celor mai cunoscute mărci mondiale şi lider al Internetului şi informaţiilor tehnologice. Încă şi mai important, Coreea de Sud a dezvoltat un sistem politic democrat, cu alegeri libere şi succesiune de putere fără violenţă între diferitele partide. Drepturile omului sînt bine protejate, la fel şi libertatea de exprimare. Cetăţenii se plîng deseori de neconcordanţele din sistemul lor politic, iar un raport al Fundaţiei Hansun a poziţionat Coreea de Sud pe locul 16 în eficienţa G-20 privind activitatea legislativă, şi pe locul 17 în domeniul stabilităţii politice. Potrivit cercetării, "Standardele scăzute nu surprind, avînd în vedere obişnuitele şi violentele dezbateri între opoziţie şi putere privind controversatele proiecte de legi şi nesfîrşitele scandaluri legate de mita în rîndul politicienilor". Cu toate acestea, în timp ce îmbunătăţirea acestui capitol ar spori puterea soft a Coreei de Sud, chiar faptul de a avea o societate deschisă în care asemenea subiecte pot fi discutate sporeşte vizibilitatea pozitivă a Coreei de Sud. În cele din urmă, există şi o atracţie culturală a statului. Tradiţiile coreenilor, obiceiurile, meşteşugurile şi arta culinară sînt deja cunoscute în toată lumea. În timp ce cultura populară coreeană a depăşit de mult graniţele, în special în rîndul tinerilor asiatici, succesul impresionant pe care îl are diaspora coreeană în Statele Unite a continuat să sporească atractivitatea culturii şi să promoveze ţara. Într-adevăr, de la finele anilor ’90, putem vorbi de "valul coreean" sau "Hallyu" " popularitatea crescîndă a subiectelor coreene, de la modă la film şi la domeniul culinar. Pe scurt, Coreea de Sud are resurse de a-şi mări puterea soft, iar această putere nu poate fi ţinută prizonieră delimitărilor geografice care i-au constrîns puterea militară de-a lungul istoriei. Ca rezultat, Coreea de Sud începe să-şi contureze politica externă, ceea ce îi va îngădui să joace un rol mai important în ceea ce priveşte instituţiile şi reţelele internaţionale vitale într-o guvernare mondială. * Prin conceptele de putere "soft" şi putere "hard", patentate de către Joseph S. Nye în urmă cu mai bine de un deceniu, se doreşte atît explicarea abordării complexe a relaţiilor internaţionale, cît şi înţelegerea politicii interne. Puterea soft se referă la abilitatea de a obţine beneficii prin cooperare şi vizibilitate, iar cea hard prin corecţie militară. Joseph S. Nye predă la Harvard şi este autorul cărţii Puterea de a conduce şi puterea soft: metodele succesului în lumea politică. traducere de Stela GIURGEANU

Mai multe