Conversație la Cerebrala

22 iulie 2021   PE CE LUME TRĂIM

M-a sunat, neașteptat, profesorul de Psihologie Clinică Trabandon Zgîtiță. „Domnule decan”, mi-a spus el cu precipitare în glas, nelăsîndu-mi timp să precizez că nu mai sînt, de cîțiva ani, în funcția respectivă, „pe parcursul pandemiei, am dezvoltat o teorie științifică. Intenționez să o transform în carte, dar am anumite ezitări asupra titlului. Mi-aș dori ca volumul să se cheme Conversație la Cerebrala. O parafrază, desigur. M-a inspirat romanul lui Llosa, Conversație la Catedrala. Nu prea îmi dau seama dacă sună bine în limba română. Dumneavoastră, ca întîistătător al domeniului filologic (reacția de respingere a leadership-ului atribuit de Zgîtiță mi-a fost inhibată din nou chiar de straniul apelativ de întîistătător), mă puteți consilia. Vă rezum filozofia cărții, ca să înțelgeți contextul. În deschidere însă, o observație de dată recentă – am primit deja confirmarea valabilității ipotezei mele de lucru! Mi-a oferit-o un caz interesant, petrecut nu demult. Un domn s-a vaccinat împotriva COVID-ului, și-a făcut și rapelul, iar apoi, cum-necum, a izbutit să-și administreze și a treia doză de Pfizer. L-au prins. Senin, a declarat că a acționat cu bună știință, ba că plănuia să-și inoculeze și a patra injecție, și altele, de vreme ce platforma nu îl respingea. Motivul? S-a simțit excelent după fiecare inoculare. În plus, serul i-a readus vederea și auzul de odinioară. L-au trimis la Psihiatrie...”

După un moment de respiro, în care eu am îngăimat: „Știți, nu mai sînt de...”, Trabandon a revenit cu elan, retezîndu-mi orice inițiativă: „Domnule decan, omul în cauză nu e nebun! El doar a aplicat concluziile dialogului pe care îl avusese, în prealabil, cu Creierul Independent. Vă rog să vă reprezentați acest Creier Independent cu majuscule, deoarece constituie conceptul central al teoriei mele. De la Freud și Jung pînă la Neurologia modernă, ne mîndrim că universul nostru cerebral este mai mare decît reușim să conștientizăm. Că am fi, cu alte cuvinte, mai sofisticați decît părem, că ar exista o activitate complexă a materiei cenușii ce nu poate fi controlată de individ – autonomă, suprastructurală. S-au folosit tot felul de termeni pentru definirea segmentului psihic în chestiune – id, subconștient, inconștient, memorie colectivă etc. Idioțenii! De ce? Întrucît toate sugereză că amintitul component ar fi obscur, ascuns și, ca atare, necunoscut. Sau ne(re)cunoscut. Eu, dimpotrivă, îl consider cunoscut și recunoscut cu asupra de măsură! E partenerul nostru de conversație cel mai important. Prin El realizăm adevărata Conversație la Cerebrala și, pe baza acesteia, ne manifestăm ulterior în viața de zi cu zi. Îi urmăm recomandările întocmai. L-am numit Creierul Independent și L-am pus în poziția de nucleu al existenței. L-am absolutizat. L-am deificat.

În izolarea generată de pandemie, oamenii și-au întețit dialogurile cu Dumnealui... Să adaug un detaliu. El, Creierul Independent, ne aruncă adevărul în față, iar noi nu ne supărăm. E singurul din lume căruia Îi permitem o astfel de libertate. Fiindcă, vă repet, Îi acordăm încredere... Acum să revenim la personajul hiper-vaccinat. Pentru mine rămîne evident faptul că bărbatul avusese conversații interminabile (la Cerebrala) cu Creierul Independent, în care Ăla s-a stropșit la el, repetîndu-i aspru: «Bă orbeață, bă surdulică, ia măsuri, bă, fă ceva nemaipomenit, că ai să mori găină chioară și surdă în coteț!». Nemaipomenitul s-a ivit din singularitatea epidemiei. Vaccinîndu-se, insul a urmat sfatul infailibil al Creierului Independent și și-a recăpătat vederea și auzul. Să luăm și situația opusă, a antivaxerului conspiraționist. Ăstuia, Creierul Independent i-a mîrîit toată viața: «Bă, tu ești prost! Au loc mișcări în lume pe care, în simplitatea ta, nu le pricepi. Fă ceva nemaipomenit ca să nu mori prostan, husene!». Nemaipomenitul lui a fost aceeași pandemie. Tipul a refuzat să mai fie fraierit de șmecherii planetei. A devenit conspiraționist, demonstrîndu-i lui Nea Creier Independent că s-a deșteptat, că înțelege mașinațiunile. Să luăm și cazul meu. Creierache mă cicălește, de luni bune, așa: «Bă, tu ești cam agramat! Mă-ta te bătea cu dulapul cînd făceai analize sintactice și morfologice în gimnaziu. Întreabă și tu, bă, un specialist dacă titlul ăsta, Conversație la Cerebrala, sună normal în românește ori nu! Nu de alta, bă psihoterapeutule, dar Eu sînt eroul cărții și n-am chef, bă, să fiu asociat cu analfabetismul tău proverbial». Prin urmare, domnule decan, iată-mă! Vă întreb: ce credeți?” „Domnule Zgîtiță”, am răspuns cu voce stinsă, „vreau să vă ajut, însă s-a declanșat o conversație teribilă în mansarda, adică, mă scuzați, la Cerebrala mea, între Creierul Independent al fostului impetuos decan și Cel al actualului simplu profesor. Aud apelative groaznice, precum «bă prostane, bă orbeață, bă husene». Au, au, au, au! Creierul Decanal tocmai i-a tras un cap în gură Creierului Profesoral.”

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Filozofia lucrurilor mici, Editura Junimea, 2020.

Mai multe