Conspiraţii mondiale şi diversiuni naţionale

8 februarie 2009   PE CE LUME TRĂIM

Începutul acestui an, parcă mai mult decît oricînd, pare propice celor care cred că "adevărul e în altă parte". Totul pare să fi început cu intrarea în vigoare a legii prin care companiile de telefonie mobilă sînt obligate să stocheze unele date. Fără să fi citit legea, unii colegi s-au lansat în atacuri la adresa ei. Nu contează că a fost o directivă europeană (discutabilă, într-adevăr) transpusă în legea românească, pe ecranele televiziunilor a reapărut fantoma Securităţii şi a celor care ne ascultau acum 20 de ani. Unii oameni politici au sărit şi ei pe ocazie pentru a denunţa abuzurile legii, pe care o aprobaseră, cu ceva vreme în urmă, cu o seninătate descumpănitoare. O declaraţie nefericită a fostului consilier prezidenţial Claudiu Săftoiu a pus şi mai multe paie pe foc. Degeaba a revenit dl Săftoiu şi a nuanţat declaraţia, comentariile publice au continuat să se concentreze pe prima variantă, cea "tare", pentru a se ajunge la concluzia că - nu-i aşa - "Băsescu ascultă telefoanele!". L-am întrebat pe şeful statului într-o emisiune la TVR şi a garantat că în România nu se fac interceptări ilegale. "De parcă tu ai timp să îl crezi!" - m-a apostrofat a doua zi un confrate. Indiferent de ceea ce cred, pînă nu avem dovezi, e greu de făcut acuzaţii. Cîteva zile mai tîrziu, are loc descoperirea de la Ciorogîrla: cîteva zeci de arme furate dintr-un depozit. În redacţii încep să circule zvonuri despre beneficiarii furtului care merg de la bande mafiote locale pînă la alimentarea cu arme a unor combatanţi străini. O zi mai tîrziu, doi oameni mor într-un atac asupra unei case de schimb valutar din Braşov. După încă o zi, aflăm că la Agigea a fost descoperită peste o tonă de cocaină, într-un container venit din Brazilia. "Povestea cu drogurile e o diversiune a autorităţilor, ca să ne deturneze atenţia de la celelalte două afaceri, unde ieşiseră prost" - îmi spune o colegă bine informată. "De droguri se ştia de multă vreme". Tot la începutul acestui an, aveam să aflu de protestul unui doctor în teologie care a realizat un studiu intitulat "România, posibil loc al pecetluirii apocaliptice". Pornind de la introducerea paşapoartelor biometrice, el ajunge la concluzia că acestea pot servi terorismului şi crimei organizate şi că în cipul biometric se ascunde numărul diavolului. Documentul nu a rămas fără reacţii, cîteva sute de persoane au manifestat pe Dealul Mitropoliei (împotriva introducerii paşapoartelor), iar Biserica Ortodoxă va organiza o dezbatere pe acest subiect. Dezbaterea e necesară, evident, rămîne de văzut în ce termeni se va desfăşura şi cine va participa. Cînd nu sînt diversiuni naţionale, sînt conspiraţii mondiale. Mai multe persoane mi-au vorbit despre "cel mai descărcat film de pe Internet". E vorba de Zeitgeist (Spiritul timpului), o producţie independentă ce are o triplă ambiţie: să arate că religiile nu servesc la nimic, să demonstreze că atentatele de la 11 septembrie au fost organizate de elemente criminale din Guvernul american şi să denunţe relaţiile dintre Rezerva Federală americană şi carteluri financiare oculte. Nu contează că filmul e plin de citate aproximative, că sursele informaţiilor nu apar şi că e complet ignorat de critica de specialitate: pentru cei ce văd comploturi la tot pasul, producţia e o dovadă că sîntem marionetele unor păpuşari care ştiu ce vor. Ce să mai spun despre criza economică mondială? O jurnalistă (serioasă!) îmi mărturisea înaintea unui interviu că este opera unor "guru" ai finanţelor care se vor îmbogăţi şi mai mult în urma crizei, în timp ce un om de afaceri e convins de o conspiraţie pozitivă: nişte oameni cu multă influenţă au decis să declanşeze criza anticipat ca să reducă pagubele (ea oricum ar fi venit peste cîţiva ani şi dezastrul ar fi fost şi mai mare). Cînd văd atîtea teorii care încearcă să mă convingă că nimic nu e întîmplător, că totul are o legătură (într-o manieră ascunsă) şi că evidenţele nu sînt decît aparenţe, nu pot decît să mă bucur de cartea peste care am dat la începutul anului (graţie lui Cristian Ghinea) - Lebăda neagră. E o lectură foarte interesantă şi plăcută despre evenimentele aleatorii, care au un impact foarte puternic asupra vieţii noastre, mai puternic decît conspiraţiile, comploturile şi urzelile de tot felul.

Mai multe