Confruntarea Est-Vest continuă într-o Moldovă fracturată

Ce ar fi de spus după primul tur al alegerilor locale din Republica Moldova? Reculul partidelor coaliţiei pro-europene s-a produs, după cum era de aşteptat, în urma scandalurilor de corupţie care s-au ţinut lanţ, culminînd cu dispariţia unui miliard de dolari din trei bănci comerciale, la sfîrşitul anului trecut. Totuşi, cifrele date publicităţii luni arătau că partidele pro-europene se aflau încă în situaţia de a crea majorităţi în 20 de raioane din cele 35. De partea cealaltă, forţele declarat pro-ruse (Partidul Socialiştilor şi „Partidul Nostru“, al excentricului Renato Usatîi) puteau să formeze majorităţi în cel mult două raioane. În restul raioanelor, formarea coaliţiilor locale depinde de comunişti. 

Victoria lui Usatîi în cursa pentru primăria oraşului Bălţi era de asemenea aşteptată – tînărul politician cu idei pro-ruse a candidat în fieful său, acolo unde a organizat în ultimul timp tot felul de manifestări artistice cu invitaţi ruşi. Spectacole gratuite, spre bucuria locuitorilor. Bălţi este bastionul „partidei ruse“ din nordul republicii. Acolo unde Usatîi ar fi obţinut puncte importante şi în alegerile parlamentare din noiembrie 2014, dacă nu ar fi fost eliminat din cursa electorală în ultimul moment, cu 48 de ore înainte de deschiderea urnelor. Cauza: primirea unor fonduri din străinătate, lucru interzis de legea moldovenească. În mod oarecum surprinzător, Usatîi nu a protestat, deşi avea şanse reale de a accede în Parlament şi de a bascula majoritatea de partea forţelor antieuropene. Dar Usatîi a preferat tăcerea, pentru a reveni

la scrutinul regional. 

Poate mai surprinzătoare este victoria de la Orhei a controversatului afacerist Ilan Schor, acuzat pentru devalizarea celor trei bănci moldoveneşti. E totuşi greu de explicat cum se face că, pe fondul nemulţumirii generale cauzate de falimentele bancare, cel pus sub acuzare îşi poate adjudeca nişte alegeri. O explicaţie parţială ar fi cîştigarea în premieră a campionatului de fotbal de către echipa locală, Milsami, deţinută de Schor. Un succes obţinut la mare luptă, cu contribuţia importantă a unor antrenori şi jucători din România şi care a pus capăt dominaţiei cluburilor din Tiraspol şi Chişinău. 

În turul al doilea, toţi ochii vor fi îndreptaţi spre confruntarea pentru Chişinău, dintre liberalul Dorin Chirtoacă şi socialista Zenaida Greceanîi. O confruntare cu o încărcătură simbolică uriaşă. 

Cu tot reculul forţelor guvernamentale, ar fi totuşi exagerat să spunem că Republica Moldova a apucat-o puternic, dacă nu chiar decisiv, spre Rusia. De fapt, partidele de opoziţie sînt cele care au cîştigat voturi pe seama celor care reprezintă „sistemul“. Şi asta, pe ambele părţi ale baricadei politice. Au cîştigat voturi socialiştii lui Dodon, de orientare făţiş pro-rusă, dar asta mai degrabă pe seama comuniştilor, care au încercat o campanie mai nuanţată, de pe poziţiile naţionalismului moldovenesc. Pe culoarul european, Partidul Liberal (Ghimpu-Chirtoacă) şi blocul Popular European (Iurie Leancă) au luat voturi de la Liberal-Democraţi (Filat) şi Democraţi (Lupu), aflaţi în coaliţia minoritară.

Şi ca să vedeţi cum stau lucrurile în tabăra pro-europeană, la Chişinău, Dorin Chirtoacă ar prefera ca partidele coaliţiei guvernamentale să tacă decît să-l susţină făţiş în turul al doilea. Nimic nu i-ar face mai rău decît o declaraţie de dragoste de la Vlad Filat şi Marian Lupu. Aceasta ar da apă la moară comuniştilor, care l-ar prezenta imediat pe Chirtoacă drept un primar la mîna oligarhului Plahotniuc, omul despre care se spune că ar trage sforile în actuala coaliţie de guvernare. 

Nimic nu e decis, pe termen lung. Republica Moldova rămîne terenul de confruntare a orientărilor pro-europeană şi pro-rusă. Alegerile locale de duminică au indicat însă o radicalizare a poziţiilor electoratului. În zona pro-rusă, linia dură pro-Kremlin, promovată de socialişti, este de departe preferată căii comuniste, cu un puternic accent pe „moldovenism“ şi cu o politică mai degrabă ambivalentă Est-Vest. De partea cealaltă, pe culoarul pro-european, electoratul a creditat discursurile „de opoziţie“, promovate de Ghimpu şi Leancă, în defavoarea partidelor de la putere, PLDM şi PDM, socotite prea baronizate şi corupte pentru a mai putea fi de încredere. 

Cele două mari blocuri politice, de dimensiuni aproximativ egale, stau, în realitate, spate în spate, iar confruntările se duc mai degrabă între facţiunile rivale din interior. Iar această fractură se vede şi pe harta electorală a ţării. Regiunea din jurul Chişinăului are o puternică orientare pro-europeană. Nordul – avînd centrul nervos la Bălţi – şi sudul – în jurul autonomiei găgăuze – susţin orientarea pro-rusă.

Nu se ştie cum se poate pune capăt acestei rupturi profunde din societatea moldovenească. Dar, pe termen scurt, provocarea va fi formarea unui nou guvern, după demisia premierului Chiril Gaburici. În condiţiile de acum, alegerile anticipate ar privilegia „partida pro-rusă“. Pe de altă parte, o întărire a coaliţiei europene, prin participarea liberalilor, ar putea fi o mişcare bună pentru blocul pro-Vest. Totuşi, liberalii, care au refuzat intrarea în coaliţie tocmai ca să se ţină departe de oligarhi şi de acuzaţiile de corupţie, nu au nici un interes să facă acest pas tocmai acum, în toiul bătăliei pentru Chişinău. 

De-abia după turul al doilea vom putea avea unele clarificări în privinţa viitorului politic al Moldovei. Ar fi şi cazul. Viitorul guvern trebuie să înceapă imediat negocierile cu FMI, în vederea unui program de asistenţă financiară. Altfel, Republica Moldova intră în incapacitate de plată.  

Ovidiu Nahoi este realizator la TVR2.