Coincidenţe
Nu e uşor de ghicit cînd devine evident că fapte explicabile şi printr-un şir de coincidenţe sînt de fapt o tendinţă politică majoră, caracteristică pentru mai multe ţări. Săptămîna trecută, în cel puţin trei reviste sau ziare importante occidentale au apărut analize îngrijorate în legătură cu evoluţia spre extremism, naţionalism şi populism a ţărilor din Europa fostă comunistă. "Marginile destrămate ale Europei" titra The Economist definind eşecul politic al ţărilor unde prin alegeri au ajuns la guvernare combinaţii şi alianţe cu un discurs legat într-o mai mare măsură, de trecut, decît de viitor: imprevizibili, nemulţumiţi, antiliberali şi antieuropeni, liderii la putere din Polonia şi Slovacia (ţări unde reforma economică a reuşit) exprimă un electorat dezamăgit şi resentimentar; absenteismul la recentele alegeri din Bulgaria (primul tur al prezidenţialelor) dovedeşte că oamenii nu mai cred că votul lor poate schimba ceva, că preşedintele poate asigura diferenţa. În toate aceste ţări, primite în NATO, opt dintre ele membre în Uniunea Europeană, două urmînd a fi, au fost declanşate reforme economice schimbînd din temelii regimul proprietăţii, structurile comerciale, piaţa muncii. În comunism, protecţia socială (pensii, gratuităţile din sistemul medical şi învăţămînt) devenise un reper în funcţie de care cetăţeanul îşi definea aşteptările. Pensiile erau mici, cabinetele medicale prost utilate, în şcoală se preda un set limitat de cunoştinţe şi oamenii "deştepţi" scurtcircuitau sistemul, dar nu făceau paradă din asta. Descompunerea sub presiunea pieţei a facilităţilor prestate de stat a creat cele mai mari nemulţumiri într-o populaţie ameninţată în ceea ce este perceput a fi ţesutul esenţial al supravieţuirii. Toate libertăţile din lume nu compensează, de exemplu, neputinţa de a cumpăra medicamente: comunismul punea la dispoziţie un set redus, dar accesibil, acum oferta este extraordinar de diversificată, dar medicamentele bune nu sînt pentru toată lumea. Aroganţa celor recent îmbogăţiţi şi corupţia care îi asigură combustibilul motivează dispreţul faţă de democraţie, indiferenţa faţă de rezultatul alegerilor. Pentru a face faţă standardelor europene şi pentru a crea acea bogăţie necesară asigurării decenţei în materie de securitate socială, e nevoie de continuarea reformelor liberale, de o participare la putere a partidelor revendicate din ideologia dreptei. Pentru ca aceste reforme să poată fi suportate de majoritate, e nevoie de o politică socială consistentă şi consecventă, aşa cum ar trebui să o poată concepe partidele social-democrate. Pînă la urmă, nu e important dacă puterea corespunde definiţiilor din manuale de politologie, e important dacă ea se află într-un dialog real şi sincer cu poporul pe care pretinde că-l conduce. Prin alternanţa la putere s-a obţinut o diseminare ne-ideologică a corupţiei, există profitori de dreapta şi profitori de stînga: ei beau cafea împreună şi cumpără ceea e de vînzare în spaţiul politic. Dacă li se va părea profitabil, îi vor susţine şi pe liderii naţionalişti, populişti, protecţionişti, xenofobi, antisistem. În fond, n-au decît de cîştigat dacă se limitează accesul străinilor pe piaţă, dacă libertatea cuvîntului, de asociere, contestaţia depind doar de bunăvoinţa şi de arbitrariul unui conducător. În Iugoslavia, această politică a dus la descompunerea federaţiei, la o boală cu o convalescenţă care pare infinită. În Rusia, Putin combină naţionalismul cu autoritarismul, bogăţiile ţării îi permit să rămînă un jucător important pe piaţa mondială (nu doar a petrolului, ci şi a ideilor). Recent, invitat la Lahti, la şedinţa liderilor UE, el s-a arătat disponibil la colaborare în ceea ce priveşte resursele energetice şi a tăiat scurt orice întrebare cu privire la Georgia sau moartea jurnalistei Anna Politkovskaia. E cert că la Kremlin se încearcă o recompunere a sferei de influenţă, revenirea - fără tancuri - în ţările din fosta URSS. Faptul că extremiştii din Europa Centrală şi de Est au un discurs mai mult sau mai puţin explicit antirus nu-l emoţionează pe Putin peste măsură, atîta timp cît aceştia acţionează împotriva intereselor SUA şi ale Europei Occidentale. În Bulgaria, un jurnalist a scris că electoratul extremist este alcătuit din imbecili. Poate: procentul imbecililor este destul de constant în orice societate. Problemele apar cînd imbecililor li se alătură cei care se cred deştepţi. Da, sînt aceiaşi de pe vremuri. Dar nu e decît o coincidenţă.