Clivaje

În plină campanie electorală, se poate observa ce-i uneşte şi ce-i desparte pe francezi, la ce se gîndesc cînd votează. Pe vremuri (în urmă cu 20-30 de ani) clivajul era între stînga şi dreapta: simplu spus, stînga pleda pentru o impozitare sporită spre binele societăţii, cei care cereau să plătească mai puţin ca să consume mai mult erau de dreapta. Lumea a evoluat. Jean-Claude Kaufmann studiază într-un eseu - Micile războaie ale cuplului - comportamentele care divizează umanitatea, în general, şi cuplurile, în special. "Unii (unele) nu suportă ferestrele deschise, alţii - uşile închise. Unii (unele) folosesc săpunul pînă la ultima cojiţă, alţii renunţă cînd acesta îşi pierde rotunjimile. Unii (unele) nu ţin seama de zgomotele din esofag, alţii (altele) le detestă. Unii (unele) sînt gata să strîngă de gît pentru o şosetă aruncată neglijent, alţii nu-l iartă pe partenerul care nu a înlocuit sulul de hîrtie igienică sau batistele de hîrtie. Pe scurt, iubirea şi tandreţea conjugală trebuie să accepte aceste obiceiuri sau să-şi vadă de drum." (Le Monde, 13 februarie 2007) Tot din această carte, cititorii află că oamenii se deosebesc prin atitudinea faţă de tubul cu pastă 9 de dinţi): unii apasă fără milă şi scot o porţie voluminoasă, alţii presează cu delicateţe tubul şi economisesc pasta. Lupta de clasă, ura de rasă riscă să fie înlocuite de către "pouitcheurs" şi de "antipouitcheurs". Cum se aranjează noile diviziuni pe vechile clivaje: "Cei care apasă tare tubul sînt de dreapta sau de stînga? Liberalii sînt mai dispuşi decît antiliberalii să-şi lase şosetele sub fotoliu? E adevărat că altermondialiştii vor să închidă toate ferestrele, ca să crăpăm de căldură? Sînt sadici sau nu vor să accepte nici una dintre regulile elementare de igienă? Partizanii pieţei vor într-adevăr să epuizeze toate rezervele de săpun de toaletă?". Cartea nu răspunde la nici una dintre aceste întrebări. ( M. B. )