„Cîți guldeni, atîția șobolani“

„Nu se mai aude nimic, cînd e vorba de a incrimina fărădelegile guvernului socia-list din România. (…) Nu se aude un cuvînt… despre cum o doamnă prim-ministru socialist ciomăgește demonstranți, un deputat al acestui partid spune că asupra demonstranților ar trebui să se tragă (…)“, a declarat, pe 7 septembrie 2018, de la tribuna parlamentului vienez, Karl Nehammer, secretar general al ÖVP (Partidul Popular austriac), partidul căruia îi aparține cancelarul Sebastian Kurz. Deputatul Hannes Jarolim i-a răspuns că SPÖ-ul (Partidul Social-Democrat austriac) a replicat deja în chestiunea pendinte și că nu există competență. Chiar este o „criză de stat“, cum scrie cotidianul Die Presse, ajunsă pe agenda Parlamentului European la început de octombrie, sau doar o perdea de fum?

Timbrul

Timbrul de colecție al președinției UE în curs, editat de poșta austriacă, cuprinde acronimul EU (Europäische Union) și particula RATS, o parte a substantivului „Ratspräsidentschaft“ (președinția Consiliului), care a fost astfel împărțit grafic în două. În timp ce RATS e vizibil și ușor de citit, ceea ce a rămas, fără cratimă, necesită o lupă pentru a fi citit: „Präsidenschaft“ (președinția).

EU-RATS, tipărit cu aldine, pe fondul albastru al timbrului care prezintă harta UE, acoperită de un soi de „pînză de păianjen“ cu stele lucioase, aurii, 12 mai mari și 12 foarte mici, pare a scoate în evidență, și nu doar pentru cunoscătorii limbii engleze, un nou soi de… guzgani. Acest highlight filatelic, pus în circulație din 29 iunie, într-un tiraj de 240.000 de exemplare, a fost tipărit în Olanda. Apoi a fost corectat. EU-RATS a rămas însă neschimbat, harta a fost doar ușor adăugită. Croația, inițial uitată, a fost adăugată. Bașca, mica Austrie, colorată de a lungul în culorile naționale roșu-alb-roșu, e îngrădită grafic de rețeaua -EU-RATS. Premoniție sau manipulare?

Let Europe arise

Cît despre engleză – în care ratonii europeni produc ilaritate – ca limbă oficială a UE, ziua de 29 martie 2019 va fi crucială. Brexit-ul va fi negociat „comme ci, comme ça“ sau va fi lăsat baltă, cu ușa trîntită-n nas? Vor pleca toți funcționarii britanici acasă? Și cu banii pragmaticului Albion cum rămîne? UE a cerut Marii Britanii un „backstop“ (plasă de siguranţă), referitor la frontiera dintre Irlanda și Irlanda de Nord. Guvernul Theresei May se teme de acest „backstop“ – cu Irlanda de Nord în uniunea vamală şi în piaţa unică – pentru integritatea teritorială a Regatului Unit.

Sînt doar cîteva din multele întrebări la care în prezent Austria, dar și România, ca parte a unui nou „trio“, între ianuarie 2019 și iunie 2020, împreună cu Finlanda și Croația, la cîrma Consiliului Uniunii, vor avea de căutat răspunsurile posibile. Trio-ul, introdus de Tratatul de la Lisabona în 2009, stabilește obiectivele pe termen lung și pregătește o agendă comună, determinînd subiectele importante, care vor fi abordate de Consiliu pe o durată de 18 luni. Dacă țările UE se înțeleg, o să vorbim pînă în martie anul viitor de un Brexit soft sau hard. Dacă se va ajunge abia în iulie 2020 la un consens, cînd Germania va prelua ștafeta, „cestiunea arzătoare“ va rămîne doar ex-post facto. La fel și Cadrul Financiar Multianual 2021-2027.

Winston Churchill, la Zürich, în 1946, într-o celebră cuvîntare, a cărei valoare simbolică a căpătat noi valențe, dădea Europei o nouă perspectivă. Ceea ce lipsește în prezent. Președintele Macron sau chiar și Sebastian Kurz speră să o găsească. O butadă despre cei doi, auzită prin Wirtshaus-urile (cîrciumile) vieneze, sună cam așa: „Emmanuel e un vizionar fără meșteșug, iar Sebastian un meseriaș fără viziune“… Churchill a pledat astfel înfocat pentru o nouă Europă, una unită, nășită de Anglia. Churchill, vizionar, nu a dorit ca Anglia să fie parte a acestei Europe: „Therefore I say to you -– let Europe arise!“

Rețeta „ideală“

Cum ar putea arăta o agendă „ideală“ a primelor șase luni ale lui 2019 din perspectiva României? MCV-ul să capete obiective mai stabile și un accent mai puternic pe „cooperare“ decît pe „verificare“. „Doar respectarea tuturor recomandărilor Comisiei poate determina încheierea Mecanismului“, declara, în martie 2018, Frans Timmermans, prim-vicepreședinte al Comisiei Europene, la București. Aderarea la Spațiul Schengen, începînd cu 1 ianuarie 2019: si o no? Sînt îndeplinite condițiile tehnice, decizia este însă una poltică. Sînt state care se împotrivesc. Majoritatea rutelor imigrației ilegale nu trec prin România, ceea ce, probabil, este o consecință avantajoasă a faptului că România e ținută deocamdată la ușa Schengen-ului. Rețeta ar mai cuprinde și un efort susținut pentru ca fondurile de coeziune să-și păstreze aceeași greutate în viitorul buget.

Gradele de libertate a țărilor care conduc prin rotație Consiliul Uniunii sînt, pe durata celor șase luni, mai mici decît cele ale membrilor. Nici măcar Germania nu e „primus inter pares“, darămite Austria sau România! Astfel, interesele așa-zis naționale, de regulă, se pun de unii membri pe agenda altora, ce vor urma la conducerea UE. Care sînt interesele României, prefigurate de „Agenda strategică a celor 18 luni“, apărută în 2 iunie 2017 și datorată Estoniei, Bulgariei și Austriei?

„O Europă care apără“

Motto-ul austriac pentru a doua jumătate a anului 2018 ilustrează interesele întregii Mitteleuropa (Europa Centrală). Austria, un intermediar, bineînțeles neutru, încearcă să joace pe cartea principiului subsidiarității. Viena se concentrează pe cîteva teme semnificative: combaterea migrației ilegale, creșterea stabilității în vecinătate, prin „apropierea“ Balcanilor de Vest (Albania, Bosnia și Herțegovina, Republica Macedonia, Muntenegru și Serbia) etc.

Există „un risc de încălcare gravă de către Ungaria a valorilor UE“ şi astfel se cere activarea procedurii articolului 7 din Tratatul UE nu doar pentru Polonia. Cum reacționează Austria? În timp ce cancelarul a anunțat că partidul său susține măsura, vicecancelarul, din partea FPÖ (Partidul Austriac al Libertății), e împotrivă.

ÖVP & FPÖ fac „bridging“ și guvernează împreună Austria din decembrie 2017. „Uniți în diversitate“ sună și motto-ul UE. Un teatru politic, ceva de nedescris.

O intenție care corespunde tradiției austriece postbelice. L-am întîlnit recent la Viena pe Karl-Heinz Strauss, CEO al porr.at, o firmă austriacă de construcții, prezentă și în România, care-și serbează 150 de existență și care construiește inclusiv poduri peste Dunăre, la Bratislava. „Președinția austriacă a UE nu i pentru noi un avantaj și nici un dezavantaj. Nu ne interesează! Politica vine și trece…“

Între Salzburg și Hermannstadt

Următoarea reuniune informală va avea loc pe 9 mai 2019 la Sibiu. Alegerile europene vor avea loc cîteva zile mai tîrziu, între 23 și 26 mai. Cele șase luni de președinție românească în 2019 vor fi scurte.

Sebastian Kurz se întîlnește în aceste zile cu Angela Merkel și cu Emmanuel Macron. Cancelarul e surîzător, sondajele sale fiind infinit mai favorabile. Kurz pregătește nu numai reuniunea informală austriacă a șefilor de state (5 din 28) și de guvern din UE de la Salzburg, din 19-20 septembrie, „o escală în negocierile pentru Brexit“, după cum spunea Theresa May, ci și întîlnirea la vîrf de la Viena, din decembrie 2018, dedicată Africii. Ideea este să fie ajutați să-și rezolve singuri, la fața locului (!), criza migrației. „Noua componentă operațională a poliției de frontieră și a gărzii de coastă la nivel european va avea un personal UE de 10.000 de persoane“, anunță Frans Timmermans, printre alte propuneri de ultimă oră privind migrația ilegală. Pînă atunci însă, gîlceava continuă. Reinhard Bösch, deputat FPÖ, a propus în presă o „ocupare pro tempore“, chiar și cu trupe militare, a unui teritoriu din Africa de Nord, pentru a limita drastic migrația clandestină, dacă Austria tot își propune să discute „cestiunea africană“. Chestiune de cimilitură.

Cotidianul vienez Kurier interpretează asemenea știri de senzație ca fiind „fake news“ provocate dinadins pentru fidelizarea propriului electorat.

Vorbirea aluzivă, în șarade, e precum o perdea de fum. Acoperă parțial realitatea. Explicația e simplă, emoția produsă de teamă, culpă, ignoranță atrage atenția publicului și satisface, astfel, simpatizanții politici.

Cîți guldeni, atîția șobolani

Șobolanii, mai în glumă, mai în serios, din ghicitoarea propusă provocator de EU-RATS, pot duce cu gîndul la cartea lui Sigmund Freud Omul cu șobolani. Remarci asupra unui caz de nevroză obsesională. „Omul cu șobolani“ fiind, de fapt, porecla dată de Freud unui pacient care dezvoltase fantezii obsesive. Studiul de caz, foarte cunoscut psihanaliștilor, a fost publicat în 1909, Freud considerînd tratamentul un succes. Guzganul, amintit obsesiv de pacient atunci cînd își achita ședințele, capătă în interpretarea părintelui psihanalizei semnificația de… bani, ca un soi de etalon monetar. „Cîți guldeni, atîția șobolani“, sînt vorbele cu tîlc ale pacientului.

Timbrul austriac poate fi o șaradă. La ei, ca și pe la noi. Despre ei, ca despre noi: multe șarade, teatru și… perdele de fum. EU-RATS? Aferim, aferim…! 

Alex Todericiu este analist politic.