Cîteva idei după Congresul PSD

15 decembrie 2006   PE CE LUME TRĂIM

PSD a arătat ca un animal straniu la Congresul de duminică. Între mesajele liderilor socialişti europeni şi înjurăturile lui Dan Iosif, între alegerea surpriză a lui Titus Corlăţean şi rechemarea onorifică, dar unanimă a lui Ion Iliescu, partidul mi-a adus aminte de un şarpe mare pe care l-am văzut acum o lună la expoziţia de reptile vii de la Muzeul "Antipa": uşor ameţit de lumină, strîmtorat în cuşca sa, cu o piele nouă şi lucioasă, dar ascunzîndu-şi botul în resturile de piele veche, abandonată, împrăştiate peste tot prin cuşcă. PSD este un animal vechi care se schimbă greu. Mircea Geoană s-a văzut reconfirmat în funcţie. Discursul său de la început a fost un discurs de preşedinte sigur pe poziţia sa. Sorin Oprescu a crezut că poate convinge o sală deja montată pentru Geoană că acesta este un trădător ascuns. Nu a avut nici o şansă. Geoană a insistat pentru unitate, a acordat binevoitor sprijin lui Adrian Năstase în problemele pe care le are, deşi nu e clar ce anume ar însemna în fapt acest sprijin. Noroc că nici măcar Adrian Năstase nu ia foarte în serios aceste promisiuni. Evenimentul zilei a avut ideea năstruşnică de a scrie un articol doar despre reacţiile lui Năstase la congres. Pierdut undeva prin sală, fostul stăpîn privea resemnat-ironic cum oamenii pe care i-a adus în partid fac jocurile. Dacă ne uităm atent la garnitura de conducere actuală a PSD, observăm un traseu similar: oameni aduşi de Năstase dinspre funcţii guvernamentale spre partid. Problema lor este că nu au trecut adevărate teste electorale. PSD a produs mulţi politicieni, dar puţini lideri în acest timp. Partidul trăieşte încă din zestrea electorală a lui Ion Iliescu şi asta se vede din analiza Barometrului de Opinie Publică de săptămîna trecută. Acelaşi electorat care a mers cu Iliescu din 1992 încoace: sărac, îmbătrînit, rural. Scorul din sondaje al partidului nu este întîmplător: s-a redus la bazinul clasic de voturi. Ca să cîştige, trebuie să iasă de acolo, spre electoratul mai tînăr şi spre clasa de mijloc. Faptul că partidul s-a decis că va anula cota unică pe venit, odată întors la guvernare, poate fi o greşeală strategică. Am făcut altădată această demonstraţie: cota unică a favorizat clasa de mijloc, nu ceea ce Geoană numeşte "bogaţii". Fără să fie nevoie (bugetul merge cu surplus), PSD tocmai a dat acestei clase de mijloc un motiv să se mobilizeze împotriva sa. Surpriza mare este scoaterea din joc a lui Miron Mitrea. Poate ultimul reprezentant la centrul partidului al acelei categorii de baroni care confundă banul public cu zestrea nevestei. Mitrea nu poate fi uitat măcar pentru modul în care a abuzat de publicitatea de stat cît a fost la Ministerul Transporturilor. A fost înlocuit de Titus Corlăţean, un om care nu a avut timp să greşească prea mult. Nu e foarte clar că e mai bun, dar e limpede că ştie să pară european. L-am întîlnit prima dată pe Corlăţean în biroul său din clădirea Parlamentului European. Mi s-a părut că face figură aparte printre euro-observatorii români, pentru că măcar ştia cum merg treburile pe acolo. Tocmai reuşise să introducă o frază favorabilă României, într-o rezoluţie parlamentară. Părea că ştie cu cine să discute şi pe ce butoane să apese. Altfel, în ţară s-a dovedit destul de încrîncenat şi de ideologizat, pentru a servi de bun purtător de cuvînt în vremuri care nu mai fac cinste PSD. Corlăţean va trece acum prin dilema prin care a trecut şi Geoană la primul mandat: cît de tare poţi să mişti partidul înainte, fără să pierzi şansele de realegere în viitor. Geoană a ales politica paşilor mărunţi, atît de mărunţi încît uneori nu e clar că se mişcă ceva. Pus şef peste activul de partid, acolo unde baronii încă fac legea, în teritoriu, Corlăţean va avea o sarcină dificilă. Am văzut pe Realitatea TV imagini filmate imediat după ce a ieşit să-şi anunţe victoria. Diverşi anonimi veneau şi îl pupau de zor. Ritualul a durat ceva vreme, un şir lung de pupături. Părea că noul şef este în plină ceremonie de primire a supunerii, doar ghiulul de pupat mai lipsea din peisaj. Cert este că Mircea Geoană nu va mai avea acum scuza unei poziţii şubrede şi a dependenţei de cei care au făcut să fie ales în 2005. Victoria sa covîrşitoare îi lasă mînă liberă. Grupurile adverse par a fi şi divizate, şi fără lider, cîtă vreme Ion Iliescu s-a abţinut şi de la susţinerea deschisă a lui Sorin Oprescu, cel care aproape îl implora să se întoarcă la conducere. Figuri vechi din vechea gardă, ca Nicolae Văcăroiu sau Antonie Iorgovan, par tot mai ciudate în peisaj. Ar fi interesant de numărat cîţi dintre miniştrii Guvernului Văcăroiu mai sînt azi la conducerea partidului. Cu două televiziuni de ştiri care au transmis aproape permanent de la Congres, evenimentul a fost un spectacol interesant. Chiar fără şanse, discursul contestatarilor a fost acceptat şi permis. Vremurile unanimităţilor bine organizate şi controlate de Octav Cozmîncă au apus. S-ar putea să avem surpriza ca PSD să dea lecţii de democraţie internă celorlalte partide. Cu doar o zi înainte, Consiliul de Conducere al PD a dat un spectacol plictisitor, de partid bine ţinut în mînă. Paraşutarea direct într-un post important a ciudatului fenomen politic numit Elena Udrea te pune pe gînduri. Am o vagă presimţire că şi de Titus Corlăţean, şi de Elena Udrea vom tot auzi de acum înainte, chiar dacă din motive diferite.

Mai multe