Cîteva din feţele căldurii

Acel "Spuneţi-mi!" de final m-a prins cu evantaiul într-o mînă, cu gheaţa topindu-mi-se în pahar şi m-am gîndit c-ar fi propice să vă las cîteva gînduri despre ce înseamnă şi pe aici, la mine, căldura. Căldura-de-sat are tălpile colbuite, straiţa pe umăr, năsucul cîrn şi împistruiat, bălaiul părului pitulat pe după tulpan, e încămeşată, încatrinţată şi mereu ducăreaţă la bulboană. Cît e ziulica de lungă aleargă prin fîneaţă, pîndeşte codanele ce-şi joacă opincile-n horă, fură puişorii de sub aripa de cloşcă, se caţără hăăăt în vîrful celui mai înalt cireş din ogradă, sare, ţopăie, se zbenguie, iar cînd aude cuvînt-de-bunicuţă ce-o cheamă la masă se ascunde-n cuşcă la codatul Grivei. Căldura-de-oraş e lipicioasă, e mînjită pe faţă cu alviţă din aia bună luată din colţ de la moş Toader, nu-şi cară niciodată singură ghiozdanul, ci are întotdeauna cîţiva colegi de clasă care-s în preajma ei. Păşeşte ca un alint de pisică scărmănată duios, buzele-i sînt încireşate, părul îl are parfumat, la fel şi întreţîţele. Căldura-de-budoar e lascivă, înzorzonată, plictisită. Şi-ar dori ca din prohab să răsară buchete cu flori, din gurile gemînde să nu se mai zărească limbi bifide de şarpe-primordial, iar Adam să nu-i fi mîngîiat mărul niciodată. Căldura-de-birt e guralivă, spontană, clătinată şi dezinhibată. Se rostogoleşte-n şanţuri, ţipă, îşi doineşte viaţa, suspină, te ţine strîns de mînă căci altfel ştie sigur c-o să cadă, te roagă s-o iei în braţe cînd picioarele n-o mai ascultă, îţi jură că e prima dată şi doar cu mintea înşampaniată putea să-ţi cedeze. Căldura-de-Escu e ca o damă ce-şi schimbă desuurile rar. Are doar patru combinezoane şi-n funcţie de cel pe care-l poartă, îşi joacă rolul. Primu-i peticit, cu găuri mari în dreptul răbdării şi moralei, are lanţuri legate de picioare şi pietroaie atîrnate de gît, clefăie eugenii, creveţi-de-alimentară, bea cico, suspină sub pătură noaptea sperînd să se europalibereze. Al doilea e deja ponosit, a fost purtat trei mandate şi e aruncat în maşina de spălat conştiinţe, iar al treilea are material ţepos, scorţos şi zgîrie pielea la îmbrăcare. Ultimul are ţesătura cam pătată, dar cîrpa-i curăţică. Matrozi de pe toate mările, uniţi-vă! Că matrioşka tot am avut... Andreea Natalia MEREUŢĂ Blocat de urgenţe mediatice care nu suferă amînare (căci doar de aceea se şi transmit în direct), Lucian Mîndruţă îi cedează săptămîna aceasta "talonul de participare" unei cititoare care a răspuns articolului său "Căldura", publicat în Dilema veche, nr. 280, 25 iunie-1 iulie 2009. (n. red.)