Cît de grea e meseria de arbitru?

Nu v-a înjurat nimeni pe ziua de azi? Nu v-a luat nimeni familia la urări? Nu v-aţi uitat de o sută de ori cu coada ochiului în spate să vedeţi dacă nu e cineva cu un par? Nu vă treziţi noaptea leoarcă şi tremurînd la bubuitul din cap „A fost sau n-a fost?”. Atunci nu ştiţi cît de grea e meseria de arbitru. Puţini ştiu. Chiar şi dintre arbitri. Un arbitru adevărat e un condamnat la moarte emoţională cît trăieşte. E atît de greu, insuportabil să fii arbitru încît îţi vine să spui că nici un om dotat cu o conştiinţă standard nu ar putea să practice o astfel de activitate. Care e o meserie şi nu e. E ca atunci cînd cel mai important e să cîştigi în pauzele de masă. E ca şi cum toată viaţa ta atîrnă de un pariu făcut cu un prieten în glumă. Să fii arbitru înseamnă să fii închis într-o temniţă ale cărei ziduri sînt alcătuite din trupuri. Calci pe oameni, te uiţi de jur împrejur la oameni, iar cînd ridici capul spre ceruri vezi tot oameni. Acesta e tabloul unui arbitru cinstit, unul care, în mod normal, după primul meci şi-ar da demisia şi s-ar ascunde în fundul pămîntului. Căci cum poţi să împarţi dreptatea cu adevărat fără să ai remuşcări pînă la sfîrşitul zilelor?!

Şi-apoi există arbitrii reali. Cei care gafează, care înoată în oceanul de greşeli încercînd să ţină capul la suprafaţă, care se fac că şi mîine e o zi, de parcă ieri nu a fost şi ea o zi, cei care supravieţuiesc în căutarea meciului perfect la capătul căruia nimeni să nu îi mai tragă de mînecă. Şi cîteodată chiar le iese. Atunci li se pare că merg pe ape. Singuri, în colţul lor uitat de lume, încep să schiţeze un zîmbet. Şi-apoi există şi ceilalţi arbitri reali, cei care fură, pariază, mint, se comportă pe teren ca nişte tirani printre sclavi, cei răzbunători, cei care cred în Dumnezeu şi îi ajută pe cei care cred în Dumnezeu, cei care nu cred în nimic şi nu îi ajută decît pe cei care cred că viaţa e o loterie cu cîştiguri veşnice. Cei care dorm bine noaptea pentru că patul lor e gol.

Cît de grea e viaţa de arbitru? Un pic mai uşoară decît a celor care curăţă după ei.