Cît costă tichetul climatic
Este unul dintre cele mai ambițioase programe de mediu la nivel european. Și aproape un proiect de țară pentru partidul Verzilor, aflat în coaliția de guvernare în Austria. Așa-numitul tichet climatic se lansează chiar de ziua națională, pe 26 octombrie. Programul oferă cetățenilor posibilitatea să călătorească oriunde în Austria cu orice mijloc de transport, la un tarif forfetar anual. Scopul e să degreveze rețelele rutiere și să scadă circulația autovehiculelor, ca parte a angajamentelor europene ale Austriei de a reduce la jumătate emisiile de dioxid de carbon. De aici și denumirea de tichet climatic.
Principiul e simplu ca eins, zwei, drei: oamenii plătesc un euro pe zi pentru transportul public nelimitat în propriul land, doi euro pe zi pentru călătoria în două landuri vecine și trei euro pe zi pentru a călători oriunde în țară, cu orice mijloc de transport în comun. Costul unui tichet/abonament anual pentru toată Austria va fi de 949 de euro. Pentru cei care traversează două landuri, costul anual e de 730 de euro, iar tariful pentru un singur land va fi de 365 de euro anual. Asemenea încercări de a stabili tarife unice pentru toate mijloacele de transport în comun s-au mai făcut.
La Viena, unde altminteri un singur bilet de călătorie cu autobuzul ori cu tramvaiul costă un pic peste doi euro, prețul abonamentului pe toate liniile pentru un an e de doar 365 de euro. La Vorarlberg, abonamentul pentru un an costă 385 de euro. Iar la Salzburg – 595 de euro. Unificarea tarifelor, proiectarea unor abonamente la nivel național și reducerea masivă a prețurilor, astfel încît transportul public să devină mai atractiv, angajează niște costuri. La nivel național, programul e subvenționat de guvernul federal: pentru anul 2022, suma prevăzută se ridică la 150 de milioane de euro.
A fost un parcurs complicat: să găsești formule de a unifica tarifele pentru (aproape) toate mijloacele de transport în comun pe tot cuprinsul țării presupune mobilizare administrativă și voință de negociere. E un exercițiu la care au participat partidele politice din coaliția de guvernare, autoritățile centrale și regionale, companii de transport publice și private, patronate, sindicate, activiști de mediu etc. Chiar și așa, trei landuri din nouă, între care și Viena, au rezerve să intre în program, cel puțin în faza incipientă, pe fondul unor dispute în legătură cu tarifele. Tichetul climatic e însă adoptat de restul țării.
Sînt două puncte hotărîtoare în aplicarea programului – de ele depinde succesul tichetului climatic. Primul ține de aria de acoperire: dacă tichetul nu va fi valabil la nivel național, dacă landul Viena nu va intra în program, atunci e puțin probabil ca obiectivele de mediu stabilite la nivel federal să fie atinse, oricît de avansate ar fi politicile de mediu la nivelul Capitalei. Apoi, rămîne de văzut care va fi reacția cetățenilor, a beneficiarilor acestui program. Eco-entuziasmul oglindit în sondajele de opinie va trebui probat cu fapte. Adică oameni reali care să renunțe la mașini personale în favoarea transportului în comun. Dacă programul va reuși – și rezultatele se vor putea măsura relativ rapid –, atunci tichetul climatic austriac are mari șanse să devină un model european. Măcar pentru țările cu o infrastructură feroviară dezvoltată.
E însă mult mai greu de evaluat cum ar arăta un program similar în România. Prețul tichetului climatic (sub 1.000 de euro pe an oricînd, oricît, pe toate liniile de tren și de transport în comun, timp de un an) ar fi ultima grijă. Adevărata problemă ține întinderea redusă a rețelei feroviare, de trenurile delabrate, de transportul local inegal dezvoltat și, pe alocuri, inexistent, de ecartul enorm între mediile urbane, suburbane și rurale. Pînă la adoptarea unui tichet climatic național am putea învăța din experiența în curs a Austriei că pînă și cele mai ambițioase programe pot fi adoptate dacă există voință politică și disponibilitate de negociere.