Ciocolată, celebritate, celofan, coleopter

"Spuneţi cuvinte care încep cu C, timp de un minut." Ăsta e unul dintre testele pe care neurologii le aplică pacienţilor suspectaţi de necazuri cu capul. Ca să te califici om, cu inteligenţă şi memorie cît de cît normale, trebuie să găseşti măcar 15 cuvinte în acel minut. Sau 15 animale - cum cere o încercare similară. Cînd mănînci toată viaţa gras, bei şi te simţi bine, ajungi pe la 60 de ani să enumeri cam aşa animalele pe care le ştii: "cîine, căţel, căţeluş..." În rest, nu mai e nimic acolo, la mansardă. Arterele s-au colmatat la fel ca sistemele de irigaţii din judeţul Dolj, iar omul, care nu s-a omorît cu salata şi legumele, ajunge totuşi o legumă umblătoare. Paradoxal, nu? În astfel de cazuri, sentimentele se duc primele. Iar ultimele pleacă instinctele. Omul, cît de decerebrat, vrea să mănînce, să aibă, să respire. Nu mai vrea să cunoască, să schimbe, să cerceteze. E bun de dus la biserică, nu la muzeul de artă. E bun să-ţi spună cum era pe vremea lui, nu cum ar putea să fie mîine. Bun să asculte dînd din cap şi să răspundă în puţine cuvinte. Cîteodată, nu ştiu de ce, numim asta înţelepciune. Acea înţelepciune care vine cu vîrsta. La 40 de ani, mă uit şi eu cu frică în direcţia asta. Dar nu despre orizonturi personale vorbim aici, ci de cele naţionale. Pentru că testul clinic al inteligenţei noastre vine în două zile, la vot. Dar al naibii să fiu dacă există un psiholog (sau o comisie sau un minister sau un ONG) care să ne spună un lucru simplu: oare sîntem deştepţi c-am votat aşa? Sau nişte fraieri? Ne-am prostit sau sîntem extraordinar de şmecheri? Să luăm anticoagulante sau o bere? Păi, să vedem. Cîte cuvinte ştim cu "C", cîte domină spaţiul discursului public? "Corupţie", "clientelar", "comunism", la prima strigare. Mult mai greu vin în minte vorbe grele cum ar fi "capitalism", "colateral", "creştere", "consolidare", "corporaţie". Şi mai dificil, dacă nu chiar imposibil să faci naţiunea să pronunţe cuvinte cum ar fi "cibernetic", "cercetare", "creativitate". Cumva, creierul nostru naţional a suferit un atac cerebral. Porţiuni întregi au fost afectate, astfel încît gura naţiunii rămîne mută în faţa unei lumi din ce în ce mai complicate. Avem un discurs nu simplu, ci de-a dreptul demenţial. Băsescu sau nu, asta e marea problemă. Asta ocupă mii de ore de emisie şi sute de tone de ziar. O să spuneţi că asta contează cu adevărat. Că de victoria lui depinde soarta bătăliei cu corupţia şi cu trecutul. N-o să vă spun părerea mea în privinţa asta, că vreau să greşiţi şi singuri, fără încă un comentator care să dea sfaturi. Însă cred că avem şi alte bătălii, pe care inamicul le cîştigă în fiecare zi, prin neprezentarea noastră. Sînt cele pentru mediu, educaţie, moravuri, viitor. Sînt bătăliile pentru pachetul de ţigări aruncat din maşină de milioane de mitocani, pentru bătrînii uitaţi de Dumnezeu şi organizaţia lui locală (aia cu cruce pe sediu şi clopotniţă), pentru copiii care bat mingea şi rup cartea cu ochii la Mutu, pentru puşcăriile pline de alegători care n-au ştiut ce să aleagă pentru viaţa lor. Avem un milion de alte decizii, individuale şi colective: tăiem pădurea asta? Plecăm în ţara aia? Vindem pămîntul? Cumpărăm maşină? Mergem la MBA? Ne ducem dracului? Or fi multe întrebări, însă nu putem vorbi decît despre una, că doar ea are calităţile de showbiz necesare ca presa s-o vîndă. Totul e amînat pînă nu se rezolvă asta: autostrada, rîul, ramul trebuie mai stea la locul lor. Acum cîteva zile, Cătălin Tolontan făcea un apel la bucurie civilizată după victorie. Aş adăuga la rugămintea lui una pentru o agendă civilizată pe un an sau doi de-aici înainte. Învingătorul sau învingătorii trebuie să scape de presiunea de a învîrti cuţitul în rana adversarului şi să arunce o privire la rănile naţiunii. Iar cea mai importantă e cea de la cap. Ştim prea puţine cuvinte. Iar toată dezbaterea asta e prea simplă ca să folosească la ceva. Problema nu e ca Băsescu să-l bată pe Geoană. Avem nevoie ca Băsescu şi Geoană împreună să bată Ucraina şi China şi Grecia şi Madagascar şi mai ştiu eu ce altă ţară aleargă după investiţii sau încearcă să ne ia din slujbe. De luni, hai să vedem cîte cuvinte noi ştim. Ca şi la doctor, n-avem mai mult de un minut.