Cine și cum luptă cu inflația
Inflația a venit în economie și în viața oamenilor. Creșterea prețurilor a început anul trecut și economiștii s-au împărțit în două tabere: una, care a pledat pentru ideea că inflația va fi tranzitorie, adică se va manifesta pe o perioadă scurtă de timp, alții, care au crezut că o rată ridicată a inflației va persista pentru o perioadă îndelungată. Acum, se poate vedea că a doua tabără a avut dreptate.
Pare un amănunt tehnic, dar viziunea asupra inflației (pentru o perioadă scurtă de timp sau pentru o perioadă îndelungată) a determinat comportamentul băncilor centrale. În sensul că măsura cea mai eficientă pe care o au la dispoziție băncile centrale este creșterea dobînzilor. Pentru că mulți dintre cei care conduc băncile centrale din economiile mari ale lumii au considerat că inflația va fi tranzitorie, creșterea dobînzii a fost amînată. În felul acesta, rata inflației a crescut peste tot în economia mondială.
Acum, situația este complet schimbată. E clar că pentru o perioadă mai lungă de timp (cel puțin pînă în a doua jumătate a anului viitor) va fi o rată înaltă a inflației și, mai mult decît atît, toate economiile mari ale lumii s-au trezit, anul acesta, în fața unei cifre record a inflației.
Ce este de făcut? Prima măsură care ar trebui luată este creșterea dobînzilor, iar cele mai multe bănci centrale au făcut deja acest lucru. Rezerva Federală americană a operat deja cîteva iterații de creștere, Banca Centrală Europeană a anunțat pentru luna iulie o creștere a dobînzii-cheie și tot mai multe bănci centrale au adoptat ceea ce se numește o schimbare a politicii monetare.
Problema este că o politică de creștere a dobînzii trebuie făcută astfel încît să producă daune cît mai mici asupra economiei. Este greu de spus dacă există o soluție de echilibru. Dobînzile mai mari scumpesc creditele, descurajează consumul și duc la scăderea inflației. Dar „tăvălugul” creșterii prețurilor s-a pornit, dobînzile încep și ele să crească și apar semne de întrebare legate de cît de repede și cît de mult pot fi ridicate dobînzile astfel încît să nu provoace o scădere economică de proporții.
Acum, dezbaterile pe tema inflației tranzitorii sau permanente au fost înlocuite cu cele privind modul în care economia va ateriza, lin sau abrupt. Toată lumea se întreabă dacă se poate găsi o cale de mijloc, astfel încît, în același timp, să scadă inflația, iar creșterea economică să reziste.
Nu este deloc simplu. Ceea ce se întîmplă în acest moment sînt semnele unei potențiale crize. În sensul că piețele financiare din Statele Unite ale Americii și din Uniunea Europeană au scăzut, ceea ce reprezintă un prim semnal. A fost urmat de un altul, și anume o scădere a cererii pe piața imobiliară americană și acum încep să apară și concedieri ale unor angajați. Este exact înșiruirea logică prin care se anunță o criză, deocamdată în America, este posibil foarte curînd și în Europa.
Aterizare forțată sau lină? Aceasta-i întrebarea. Cel mai bun exemplu este că unii economiști prognozează că economia americană va reuși să evite intrarea în recesiune. Este important acest aspect, pentru că, în general, evoluția economiei americane influențează economia globală. Creșterile sau scăderile economiei americane se resimt în marile economii ale lumii, inclusiv în cea a Uniunii Europene. Deci efectul de contagiune este foarte mare, toate evoluțiile, bune sau rele, ale economiei americane se transferă, într-un anumit timp, către Uniunea Europeană.
Totodată, pentru a lupta cu inflația trebuie analizate cauzele ei. În această privință, lucrurile sînt destul de clare: pe de o parte, programele de achiziții de obligațiuni ale statelor și companiilor, derulate în ultimii zece de ani de băncile centrale, pe de altă parte, creșterea bruscă a cererii care s-a suprapus cu o criză în ceea ce privește oferta, din cauza pandemiei și apoi a războiului din Ucraina. Ambele cauze sînt dificil de contracarat. Excesul de lichiditate de pe piață nu poate fi retras cu ușurință, pentru că s-ar ajunge exact în situația în care ar exista riscul unei căderi bruște a economiei. La fel, criza prețurilor materiilor prime energetice este departe de a avea o rezolvare. Ea s-a acutizat cu ocazia războiului din Ucraina, a sancțiunilor occidentale impuse Rusiei și, în general, din cauza schimbării relațiilor de afaceri din economia mondială.
Reașezarea circuitelor comerciale la nivel global este în plină desfășurare. Un astfel de proces nu avantajează procesul de scădere a inflației, întrucît găsirea noilor trasee de business presupune și o creștere a prețurilor. Deci toate estimările arată că urmează o perioadă complicată pentru consumatori și pentru multe sectoare economice, iar așteptările sînt de creștere a prețurilor și nu de o scădere a lor.
În aceste condiții, ce pot face cetățenii? Doar cîteva lucruri. Să își păstreze locul de muncă și chiar să negocieze, dacă este posibil, o creștere de salariu raportată la inflație.
În ultimă instanță, inflația nu este decît o „taxă” pe care o încasează statul și mediul economic și o plătesc consumatorii. Răul a fost făcut. Acum, revenirea inflației la valori mici se poate face doar cu mari riscuri pentru economie.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
Foto: wikimedia commons