Cine se teme de dezbaterile pe teme de mediu sau pe subiectul „cancel culture”
Stuart Kirk este un nume necunoscut publicului larg. Pînă în luna mai a.c., Kirk, șeful companiei de management al activelor la banca HSBC, era cunoscut doar între profesioniști. În urmă cu două luni, la o conferință organizată de publicația britanică Financial Times, Kirk a avut o prezentare care a stîrnit dezbateri intense. Cu ocazia respectivului eveniment, directorul de investiții al HSBC Asset Management a afirmat că autoritățile de reglementare exagerează riscurile financiare ale schimbărilor climatice. Nu doar atît. Criticii săi spun că a împrumutat cîteva dintre temele mult „vînturate” de cei sceptici față de efectele schimbărilor climatice.
În discursul din luna mai intitulat „De ce investitorii nu ar trebui să își facă griji cu privire la riscul climatic”, Kirk a spus: „Ce contează dacă Miami va fi peste 100 de ani la șase metri sub apă? Amsterdam a fost sub apă de secole și este un loc foarte frumos. Ne vom adapta”. Ideile lui au fost rapid criticate de o serie de specialiști în domeniul mediului și de public. Kirk a fost acuzat că a adus argumente pentru care nu era în cunoștință de cauză, că a avut chiar o atitudine arogantă și că prin speech-ul său a vrut cu tot dinadinsul să atragă atenția mass-media.
Ceea ce s-a și întîmplat. Ideile lui Stuart Kirk au fost preluate de mass-media internațională, valul de controverse a crescut rapid și angajatorul, banca HSBC, a decis să îl suspende din funcție. În pofida faptului că, din cîte se înțelege, discursul său fusese validat intern, banca s-a dezis rapid de șeful investițiilor. Președintele HSBC a explicat că ideile prezentate de Kirk la conferință sînt incompatibile cu strategia instituției, care își propune să fie prima bancă din lume care susține economia mondială în tranziția către zero emisii net.
Cînd scandalul părea că intră în uitare, săptămîna trecută, directorul de investiții al HSBC Asset Management și-a anunțat demisia. Acesta a ieșit de pe scena bancară scriind un comunicat tranșant. Astfel, fostul director arată că „banca m-a tratat în așa fel încît să înțeleg că poziția mea nu mai este sustenabilă”. În comunicatul în care își anunță demisia ex-directorul băncii denunță și „cancel culture”, despre care spune că „distruge bogăția și progresul”.
Sînt doar niște opinii. Sînt ele atît de „subversive” încît să deranjeze într-atît de mult încît să impună plecarea din companie a celui care a formulat ideile? Greu de spus. Ideile enunțate de Stuart Kirk sînt poate mai puțin dezbătute în așa-numita media tradițională. Ele sînt, însă, intens vehiculate, pînă la a atinge teoriile conspirației, pe rețelele sociale. Se poate spune că problema există și, oricît s-ar încerca „ascunderea sub preș”, tema va reapărea.
Este posibil ca abordarea lui Stuart Kirk (atunci cînd spune că previziunile sumbre din trecut nu s-au adeverit niciodată) să fie naivă, fără să se bazeze pe studii serioase, așa după cum arată contestatarii săi. Este posibil ca fostul director să fie avid după imagine publică, să urmărească declarațiile puternice, cu impact asupra publicului, dar într-un loc are dreptate, și anume cînd cere un dialog deschis pe aceste teme.
„Investițiile sînt dificile, salvarea planetei, de asemenea. Părerile pe cele două subiecte diferă, dar cea mai bună șansă de succes este dezbaterea deschisă și sinceră și onestă. Dacă marile companii cred în diversitatea de opinii, ele trebuie să îi lase pe oameni să își spună cuvîntul”, afirmă Kirk.
Și pentru a da „apă la moară” criticilor lui, Kirk arată în comunicatul în care anunță demisia că nu renunță la gestiunea activelor și că a găsit oameni cu care împărtășește idei similare și va lansa o clasă de active total nouă, cu idei de investiții sustenabile. Ceea ce arată că, indiferent de ideile exprimate, Stuart Kirk are nevoie de expunere publică pe care o poate obține cu declarații explozive. Dar dezbaterile pe tema schimbărilor climatice, a implicării sociale, a noilor curente din societate, inclusiv așa-numita „cancel culture”, trebuie să aibă loc.
Într-un context mai larg, discuția pleacă de la un nou concept, numit ESG. Conform acestei viziuni, investițiile ar trebui să țină cont de mediu, de respectul pentru societate și de buna guvernare corporatistă. Aceste obiective au devenit centrale pentru investitori.
Au trecut 20 de ani de cînd vorbim despre responsabilitatea socială a companiilor (CSR), o idee care a cerut companiilor să fie atente nu doar la cîți bani cîștigă, ci și la cum cîștigă banii. În ultimii ani, CSR s-a transformat în ESG, adică mediu, social și guvernanță. Criteriile ESG se referă la indicatori care, adăugați la cei financiari, îi ajută pe investitori să înțeleagă dacă doresc să își plaseze banii în activitatea unei companii.
Printre criteriile de mediu, investitorii pot să ia în calcul, de exemplu, nivelul de emisii de carbon aferent activității companiei și modul în care acest indicator a evoluat în timp. Pe latura socială, se pot avea în vedere criterii precum comportamentul companiei față de angajați, cum ar fi numărul accidentelor de muncă sau egalitatea de gen. În ceea ce privește guvernanța, indicatorii care pot fi luați ca reper sînt beneficiile încasate de conducerea executivă sau independența Consiliului de Administrație al companiei față de zona executivă.
Nu sînt mofturi. Orientarea către standardele ESG vine după ce opinia publică și investitorii sînt tot mai interesați și tot mai sensibili la teme precum respectul pentru mediu sau lupta cu schimbările climatice. Este bine, doar că dezbaterile sînt totdeauna utile.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
Foto: flickr (public domain)