Cine sapă catastrofa altuia...
Frica e, uneori, un bun agent electoral. Marine Le Pen, Viktor Orbán, Nigel Farage, Geert Wilders ori Heinz-Christian Strache au știut, fiecare în felul său, să apese pe butonul de panică pentru a obține simpatie publică. Frica de străini pare să miște cele mai multe voturi (străini fiind cetățeni de alte etnii, imigranți sau, pur și simplu, oameni altfel).
În SUA, candidatul republican Donald Trump s-a consacrat printr-un discurs pronunțat xenofob și pe recursul permanent la amenințarea teroristă. Recenta dezbatere pe tema politicii externe și a securității naționale i-a oferit din nou prilejul unor diatribe despre „pericolul islamic“. E genul de pseudoargumentație care prinde ușor mai ales într-o țară greu încercată de terorism, cu o prezență militară puternică în numeroase zone de conflict. Trump nu și-a propus însă doar să mai scurme un pic printre fricile americanilor, ci și să ridiculizeze eforturile contracandidatei sale de a aduce o brumă de rațiune în dezbaterea electorală. „Hillary Clinton vrea să devină o Angela Merkel a Americii. Știm cu toții ce catastrofă a fost pentru poporul german această imigrație în masă“, a explicat Trump. „Criminalitatea a crescut la un nivel de nebănuit. Țara noastră are și așa destule probleme. Nu avem nevoie de altele.“ Probabil că doar foarte puțini americani înțeleg cu adevărat politicile de integrare ale Germaniei și problemele demografice și economice pe care imigrația le poate rezolva. Încă și mai puțini pricep cum funcționează Uniunea Europeană și rolul pe care Angela Merkel vrea să l joace într-un moment de criză. Dar foarte mulți dintre susținătorii lui Trump reacționează la cuvîntul „catastrofă“.
Donald Trump însuși nu a prezentat pînă acum soluții clare pentru a evita catastrofa. Doar locuri comune, banalități, chestii previzibile: America ar trebui să-și regîndească strategia în zonele sensibile, să înceteze să mai intervină în state străine. „Era formării de state trebuie să înceteze rapid. Strategia asta cu schimbarea de regim nu a avut succes pînă acum. Asta s-a putut vedea în Irak. A fost o greșeală ca SUA să intervină militar acolo pentru a-l da jos pe Saddam Hussein. A fost o greșeală încă și mai mare să-și retragă repede trupele. Am spus mereu: păstrați-vă petrolul, păstrați-vă petrolul. S-a dovedit, ulterior, că organizația Statul Islamic a achiziționat o parte însemnată a armelor sale cu bani proveniți din vînzarea petrolului irakian.“
Dar, pînă una-alta, Trump ar vrea să pună capăt cu totul imigrației „din anumite state cunoscute pentru faptul că exportă terorismul“. Candidatul republican a mai spus că vrea să le interzică intrarea în SUA „tuturor celor care cred că pot înlocui legea americană cu sharia“. Imigranții musulmani „să învețe să trăiască precum americanii“. În plus, Trump a mai anunțat că intenționează să introducă teste de integrare pentru imigranți.
Trump i-a mai reproșat lui Hillary Clinton faptul că nu are dispoziția mentală și fizică să lupte împotriva organizației teroriste Statul Islamic și celorlalți care se opun Americii. Ea și președintele Barack Obama ar fi responsabili pentru dezvoltarea Statului Islamic.
În fine, Trump a mai vorbit despre limitarea accesului la Internet al teroriștilor – dar fără să dea și indicii despre modul de operare: „Nu putem permite ca Internetul să se transforme într-un mijloc de recrutare“.
Pînă una-alta, Donald Trump nu mai crește în sondajele de opinie. Ecartul dintre el și democrata Hillary Clinton e considerabil. Pedala fricii pe care a apăsat-o pînă acum nu-i mai poate aduce voturi noi. Șansa lui Clinton pare să fie tocmai faptul că republicanul a consumat muniția grea în primul act al confruntării. Acum, bubuielile pe care le mai provoacă nu mai sperie pe nimeni. Frica e un joc riscant. Nu e exclus ca, în cele din urmă, Trump să piardă alegerile tocmai pentru că, în loc să propună soluții, a trezit emoții. Cine sapă catastrofa altuia.