Cine moşteneşte electoratul Alianţei?
Alianţa "Dreptate şi Adevăr" a murit din vina PD, a anunţat Călin Popescu Tăriceanu, chiar copreşedintele Alianţei. Fără să-l contrazică, călălalt copreşedinte, Emil Boc, s-a repezit să revendice zestrea: PD este continuatorul spiritului Alianţei D.A. Gestul lui Emil Boc a scăpat necomentat, dar este foarte important în context. Acum se va da bătălia pentru zestrea electorală a Alianţei (ADA). Cele două partide sînt la momentul partajului, numai că electoratul nu se împarte la masa verde, ci se mişcă singur după unul dintre cele două partide sau părăseşte pur şi simplu fostul pol ADA. Către cine va migra electoratul ADA? Înainte de a răspunde la această întrebare, trebuie să vedem ce anume a cîştigat şi de ce a cîştigat Alianţa. Dacă ne raportăm la intenţiile creatorilor săi, ADA a fost un proiect politic de succes: şi-a propus să elimine PSD de la guvernare şi a reuşit. Electoral vorbind, lucrurile sînt mai complicate. Alianţa a ieşit pe locul doi la alegerile din 2004 şi doar încăpăţînarea lui Traian Băsescu şi succesul său din turul doi au răsturnat situaţia şi au dus la alungarea guvernului PSD. În primul tur de scrutin, chiar şi Traian Băsescu obţinuse mai puţin decît Adrian Năstase. Dar ar fi fost posibilă victoria lui Traian Băsescu fără existenţa Alianţei? Puţin probabil. Unificarea opoziţiei democratice a dat senzaţia publicului sătul de PSD că răsturnarea situaţiei este posibilă. Traian Băsescu a reuşit un exerciţiu impresionant de mobilizare. Nu vorbim de cifre foarte mari aici, să nu uităm că diferenţa în turul doi a fost minusculă. Vorbim de cîteva procente, formate mai ales din electoratul urban şi educat, acela care a fost sensibil la SMS-urile cu "Bombo" şi "Congo". Mircea Kivu observa o tendinţă în sondaje ca electoratul Alianţei ca atare să nu mai depăşească procentele celor două partide adunate. Asta în condiţiile, trebuie să adaug, în care PD are mai multe procente decît avea singur înainte de crearea ADA. Nu mai există o moştenire a Alianţei? A luat PD tot ce era de luat de acolo? Mircea Kivu are dreptate pe cifre, dar nu cred că Alianţa nu are o moştenire de lăsat urmaşilor. Mă refer tocmai la această capacitate de mobilizare, de care vorbeam mai sus. Este vorba despre un electorat care devine activ în campanie, care iese la vot nervos, mobilizat de anumite mesaje şi care tinde să scape sondajelor (aşa cum a scăpat şi în 2004). Cum a fost mobilizat electoratul atunci? Prin două mesaje principale, ambele negative şi ambele plasîndu-se în jurul unui cuvînt-slogan: "Ajunge!". Cele două mesaje erau: anti-pesedismul şi anti-corupţia. Felia de electorat urban şi educat care a făcut diferenţa prin mobilizare a fost scoasă din casă de ideea că PSD trebuie înlăturat de la putere, PSD care avea ştampila de "corupt" lipită bine pe frunte după ce machiaverlîcurile reformistului Năstase au eşuat în a schimba partidul în substanţa practicilor sale, cu toate liftingurile suferite la nivelul conducerii. Cine moşteneşte astăzi cele două mesaje care au mobilizat electoratul Alianţei? Preşedintele Băsescu şi PD. De fapt, Traian Băsescu nu a renunţat niciodată la ele. Le-a luat cu el la Cotroceni. Lumea reprezentată de Traian Băsescu nu s-a schimbat foarte mult în cei doi ani de cînd el e şeful statului: corupţii sînt puternici, eu mă bat cu ei, aveţi încredere în mine. În timp, a apărut în ecuaţie şi factorul electoral Macovei. Alina Mungiu-Pippidi spunea că cine o are pe Macovei la viitoarele alegeri cîştigă electoratul dreptei. Cred că are dreptate. Vorbim de acel electorat descris mai sus, şi mai ales de capacitatea de a-l mobiliza. Deşi a refuzat oferta PD de a deveni membru de partid, Macovei a găsit sprijin doar la democraţi şi la Cotroceni şi asta se vede. Mai ales după conflictul cu Tăriceanu şi după încercările repetate ale liberalilor de a o debarca. Ce nu înţeleg liberalii este că Macovei reprezintă pentru electoratul Alianţei o speranţă. Mobilizarea în favoarea sa, simpatia cu care o priveşte acea parte a presei care nu are nici dosare penale şi nici nu e obsedată de anti-băsescianism arată că Macovei va avea, chiar fără voia ei, un rol electoral. Prin invitaţia adresată lui Tăriceanu de a-şi asuma deschis o alianţă cu PSD, Băsescu nu face decît să întoarcă timpul: sîntem în 2004, atunci cînd PSD este inamicul şi noi construim alternativa. Cu diferenţa că PNL a trădat. Aceasta va fi campania electorală viitoare. Cel mai probabil, Partidul Liberal Democrat va înlocui PNL într-o formulă care va avea ca nume tot ceva cu Dreptate şi Adevăr (un fel de "ADA se întoarce", ca în filmele cu Bruce Lee). Şi PNL, şi PSD neagă că ar intenţiona o alianţă. Dar nici unii, nici ceilalţi nu exclud o apropiere de conjunctură. Logica ambelor partide este simplă: Băsescu este inamicul nostru comun, trebuie să colaborăm ca să-l oprim. Liberalii cîştigă pe termen scurt. Doar sînt în situaţia în care îşi împart toate fotoliile de ministru la sediul partidului, cu ceva resturi pentru UDMR. Presa din aceste zile este plină de formule de guvern liberalo-maghiare. Îmi închipui ce frenezie trebuie să fie la faţa locului. Ludovic Orban şi Norica Nicolai, scăpaţi de Macovei din guvern, se ceartă pe fotoliul Internelor. Pe lîngă că se întreabă care dintre ei e mai incompetent pentru a fi ministru, publicul ADA vede cum politicieni nevotaţi de el fac guvernul.