Cine mai face furori la Bruxelles?
Un actor oarecum necunoscut, pînă în momentul de faţă, apare din ce în ce mai des în atenţia jurnaliştilor, a politicienilor şi a consultanţilor din Bruxelles. Profesor de finanţe publice şi economie politică la Universitatea Tehnologică din Berlin, fost senior în conducerea unor bănci de investiţii din Paris şi Londra, Markus Kerber a devenit cunoscut atunci cînd a dat guvernul german în judecată pentru că a aprobat împrumutul internaţional al Greciei, fără a consulta înainte parlamentul german. Sentinţa Curţii Constituţionale a Germaniei, anume că Angela Merkel a luat decizia de a împrumuta bani Greciei în mod legal, l-a nemulţumit pe profesorul doctorand Kerber, dar nu l-a descurajat. „Sînt foarte dezamăgit de sentinţa Curţii din Germania“ a spus acesta unei săli de conferinţe prea mică în dimensiuni pentru marea de oameni care venise să-l asculte, într-o seară de septembrie, în Bruxelles.
Eurodeputaţi, printre care şi cunoscutul eurosceptic Nigel Farage, al cărui partid (Partidul de Independenţă al Marii Britanii, UKIP) vrea să retragă Marea Britanie din UE, jurnalişti seniori, consultanţi ai diferitelor companii de lobbying sau de avocatură din capitala belgiană, cameramani care filmau discursul lui Kerber pentru companii asiatice s-au înghesuit pe scaune, în picioare şi, din lipsă de spaţiu – lucru la care nu se aşteptau organizatorii –, o mare parte dintre ei au rămas chiar pe hol, ascultînd doar vocea lui Kerber, fătă a-l putea vedea însă vorbind. „Eu aş fi dat Grecia afară din zona euro de la bun început, fără să risc astfel ca o ţară relativ neimportantă precum ea să contamineze apoi întreaga zonă euro“ – spune Kerber. Farage, atent la cuvintele profesorului german, care le pronunţă cu un accent britanic foarte bine lustruit, dă din cap. Kerber continuă: „Proiectul european s-a sfîrşit, el va fi dezintegrat din cauza abordării sale politice, care ar fi trebuit să rămînă aşa cum a fost concepută, economică. Problemele economice ar fi trebuit analizate cu mai multă expertiză şi economiştii ar fi trebuit să-i avertizeze pe lideri de pericolele ascunse în deciziile lor. Mai devreme sau mai tîrziu, Germania va pierde puterea de decizie asupra mecanismelor financiare din zona euro, ceea ce va duce la o situaţie scăpată de sub control şi poate chiar şi la pierderea rating-ului ţării noastre“.
Cuvintele sale ar fi putut fi categorisite, în urmă cu un an-doi, drept pură speculaţie maliţioasă şi exagerare. Acum, însă, întrebarea „Ce se va întîmpla cu moneda euro şi cu Uniunea Europeană?“ se află pe buzele cetăţenilor, ale jurnaliştilor, ale consultanţilor şi experţilor, şi chiar ale politicienilor. Răspunsurile lui Kerber, însă, se apropie mult de cele ale populiştilor şi euroscepticilor. Atitudinea sa este una agresivă: „Avem nevoie de o dezbatere serioasă pe tema monedei euro, fară nici un tabu şi trebuie să arătăm cu degetul şi să numim anumite persoane, cum ar fi Junker (şeful Eurogrupului), care îşi apără doar interesele personale“.
Kerber nu se opreşte însă doar la şeful Eurogrupului. Comisarul pentru afaceri monetare, Olli Rehn, „s-a autodesemnat drept şef al Facilităţii Europene de Stabilitate Financiară – fondul de salvare al UE“. „Trichet (şeful BCE)“ – adaugă acesta – „ia decizii care urmează linia guvernului francez“. Kerber se opreşte şi face cîteva glume maliţioase la adresa lui Sarkozy. „Trichet“ – continuă el – „vinde minciuni mass-mediei, în fiecare săptămînă, spunînd că poate steriliza cumpărarea de obligaţiuni ale guvernelor din zona euro – prin care acesta a salvat temporar economia Italiei şi Spaniei, vara aceasta“.
Nici succesorul lui Trichet, italianul Mario Draghi, care va prelua la sfîrşitul lunii octombrie 2011 mandatul de şef al BCE, nu îl mulţumeşte pe Kerber. La conferinţa intitulată „Viitorul monedei euro“, oamenii care îl ascultă, de toate vîrstele şi din multe domenii, dau din cap şi iau notiţe cu repeziciune. „Politicile lui Trichet au fost complet incompatibile cu fundamentele uniunii monetare, care au stat la baza formării sale. Germania, cînd a aderat, nu ar fi fost de acord să dea bani pentru a salva economiile altor ţări. Greutatea economică a unei ţări nu ar trebui ignorată şi guvernată de cineva precum… Draghi?“ – mai spune Kerber.
Profesorul german nu se opreşte la a-i critica doar pe liderii europeni. El vine cu soluţii „salvatoare“ pentru viitorul zonei euro – dar mai puţin pentru viitorul construcţiei europene. La baza soluţiilor lui stă guvernanţa Germaniei peste toate economiile din UE – dar nu şi a politicienilor germani actuali, pe care acesta chiar i-a dat în judecată pentru că nu au ascultat voinţa poporului atunci cînd au oferit o mînă de ajutor Greciei. „Cînd Germania a semnat că vrea să intre în zona euro, exista o clauză clară împotriva acordării de ajutor internaţional necesar cumpărării de obligaţiuni ale unei ţări în prag de faliment“ – spune Kerber. Discursul îi este urmat de soluţii. „Trebuie să transformăm zona euro într-o uniune flexibilă, cu alte cuvinte, trebuie tăiată, nivelată, dacă vrem ca ea să supravieţuiască“, a mai precizat Kerber, referindu-se la posibilitatea de a da afară membri ai zonei euro cu economii slabe.
Conferinţa lui Kerber nu ar trebui trecută cu vederea. Ea a fost urmată, săptămîna trecută, de un alt discurs despre viitorul monedei euro, de data aceasta organizat de unul dintre cele mai importante thinktank-uri din Bruxelles, European Policy Centre, ai cărui analişti seniori sînt deseori consultaţi de către lideri din instituţiile europene. În aceeaşi zi, euroscepticul britanic Nigel Farage susţinea şi el un discurs tot despre viitorul monedei euro, în cadrul Parlamentului European. Bruxelles rămîne, pentru moment, capitala UE. Dar oamenii din Bruxelles sînt tot mai mult atraşi de conferinţele euroscepticilor.
Ana-Maria Tolbaru este redactor la Adevărul Europa.