Cînd, la masa giganţilor, europenii figurează în… meniu

12 iunie 2019   PE CE LUME TRĂIM

Descopăr destul de des în presa franceză, dar şi europeană, expresii cu o mare putere de sugestie legate de „declinul“ Europei. De exemplu, cuvîntul pitic. Europa ar fi devenit un „pitic politic“, un „pitic diplomatic“, un „pitic tehnologic“… Cuvîntul pitic este folosit cu un fel de masochism de unii editorialişti. Eram stăpînii lumii şi acum sîntem nişte pitici, par să spună ei.

În ce-i priveşte pe giganţi, indentificarea lor nu pune probleme: Statele Unite, China, India, chiar şi Rusia sînt giganţii în faţa cărora Europa pierde teren. Dar nu în toate domeniile.

Într-un articol publicat în revista L’Express la începutul lunii iunie, politologul Laurent Alexandre recurge la o imagine aproape canibală. China şi Statele Unite s-au aşezat la masă ca să-şi împartă lumea, scrie el. Europa este şi ea „invitată“, dar nu la masă, pe picior de egalitate cu „giganţii“, ci în… meniu. Altfel, Europa ar urma, de fapt, să fie… mîncată.

De mai multe ori am văzut caricaturi în care preşedintele american Donald Trump şi preşedintele chinez Xi Jinping apar ca nişte căpcăuni. Poate că ei nu au multe lucruri în comun, dar în ce priveşte Uniunea Europeană se află pe aceeaşi lungime de undă: s-ar bucura foarte mult să o vadă dezmembrată.

Dintre cei doi, Donald Trump recurge la cea mai mare agresivitate verbală. În cursul vizitei efectuate în Marea Britanie, între 4 şi 6 iunie, Donald Trump a sintetizat într-o frază ceea ce gîndeşte despre Europa. Într-un mesaj adresat britanicilor pe Twitter, el le-a promis un foarte favorabil tratat de liber-schimb imediat ce îşi vor rupe „lanţurile“ care îi leagă de Europa.

Iată o altă imagine care merită decorticată. Uniunea Europeană, în viziunea lui Trump, este ca un fel de monstru care ţine înlănţuite 28 de ţări. Marea Britanie ar fi prima ţară din această „închisoare a popoarelor“ care încearcă să se rupă… Nu e greu să ne imaginăm nici ceea ce se va întîmpla cu Marea Britanie cînd „lanţurile“ din viziunea lui Trump vor dispărea. Ca un pachebot gigantic, Marea Britanie va putea naviga spre aliatul ei natural, spre Statele Unite care, după cum dă Donald Trump de înţeles, o va ajuta să-şi regăsească prosperitatea.

Ciudat însă cum, pe planetă, piticul numit Europa îi sperie pe mulţi… De fapt, ce nu le convine marilor multinaţionale, în special americane? Ei bine, Europa impune prea multe norme legate de calitatea produselor, de originea lor, de etica producţiei, de respectul pentru mediul înconjurător… Pe scurt, piticii europeni se opun sălbăticiei comerciale de pe planetă, competiţiei excesive, şi din cauza aceasta sînt detestaţi, ba chiar temuţi. Ce s-ar întîmpla dacă exemplul dat de ei ar deveni normă internaţională?

O Europă dislocată, fragmentată în 28 de state suverane, este idealul Americii, al Chinei, al Rusiei, al Turciei şi al altor puteri de talie mijlocie sau mică. În felul acesta, America ar putea propune fiecărei ţări în parte cîte un acord de liber-schimb şi nu s-ar mai lovi de o autoritate centrală, cum este cea de la Bruxelles. Chinezii, care nu-şi permit să recurgă la imagini atît de ofensatoare precum cea utilizată de Trump, sînt deja foarte persuasivi în materie de acorduri bilaterale. Şi au şi reuşit să spargă unitatea europeană semnînd parteneriate cu mai multe ţări (Grecia, Italia, Portugalia) pentru a le atrage în vastul proiect al „noilor rute ale mătăsii“.

Pe data de 5 iunie, ca din întîmplare, două reuniuni internaţionale au avut loc în acelaşi timp, prefigurînd principala linie de fractură a lumii. La Portsmouth, oraş-port din Marea Britanie, occidentalii s-au reunit în jurul lui Donald Trump pentru o demonstraţie de unitate de faţadă cu ocazia împlinirii a 75 de ani de la debarcarea în Normandia. În aceeaşi zi, la 2.500 de kilometri distanţă, Vladimir Putin se vedea cu Xi Jinping pentru a discuta despre un nou parteneriat şi pentru a-şi reuni forţele în faţa unei Americi căreia nu vor să-i mai accepte regulile. Numai naivii sînt capabili să vadă o coincidenţă în ce priveşte calendarul celor două reuniuni. Există o simbolistică puternică în gesturile diplomatice, mai ales în context de război economic între doi giganţi…

Pentru că şi aceasta este o realitate, ne aflăm în plin război economic între Statele Unite şi China, care vor să-şi impună regulile şi tehnologia, iar dacă nu vor reuşi, probabil că vor recurge la o împărţire a planetei (inclusiv a Internetului, vom avea unul american şi unul chinez).

Bruxelles-ul a comandat recent un raport privind mediile de informare, iar concluziile acestuia sînt alarmante. În raport se arată că Uniunea Europeană şi-a pierdut suveranitatea mediatică şi că, în consecinţă, suveranitatea democratică îi este ameninţată. Întrucît, în Europa, mediile de informare depind de cîţiva giganţi americani, ea se află în faţa unei dezordini democratice şi a unei fragmentări a spaţiului public. Misiunea jurnalistului se devalorizează cînd fiecare cetăţean devine „jurnalist“, iar presa îşi pierde rolul de contraputere…

S-ar spune că, din punct de vedere mediatic, piticul Europa a figurat deja în meniul unor căpcăuni numiţi Google, Amazon, Facebook, Apple, Netflix, Microsoft… Oare sîntem noi, europenii, deja vasalii lor şi nu ne dăm seama? Să ne bucurăm, poate, că sîntem vasalii gigantului american, care rămîne totuşi aliatul nostru în numele unor idealuri comune legate de libertate şi democraţie, pentru că, dacă am deveni vasalii gigantului numit Huawei, viitorul ar fi mult mai incert? 

Matei Vișniec este scriitor, dramaturg și jurnalist.

Mai multe