Chişinău, un an mai tîrziu
Scriu repede, căci nu ştiu cît mai ţine bateria laptopului, iar singura priză de 220 de volţi din tren tocmai s-a ars. Trenul este moldovenesc, adică are vagoane de pe vremea sovieticilor. Sînt supărat că nu am nimerit într-unul dintr-acelea care au perdeluţe cu flori brodate. Ale noastre sînt de tip modern, fără model. Însoţitorul de vagon vorbeşte bine româneşte. La dus, spre Chişinău, acela de-abia scotea, în silă, trei vorbe în altceva decît rusă. Opţiunea lui; doar că omul ar fi trebuit să comunice cu vorbitori de română. Noroc cu fochistul. El ştia bine româneşte. Fochistul are grijă de focul din soba vagonului. Soba ne dă căldură nouă, călătorilor, este la capătul fiecărui vagon şi lîngă ea nu se fumează. Acolo trag din ţigară doar angajaţii CFM-ului, căci sînt în timpul serviciului. Călătorii se duc în celălalt capăt, acolo unde este şi o scrumieră de tablă atîrnată de o fereastră. CFM-ul nu permite, oficial, fumatul în tren. Ca şi CFR-ul, de altfel.
La întoarcere, revelaţia călătoriei este o senzaţională barmaniţă (în costum popular), limbută şi plină de glume, bună la vînzări şi jovială nevoie mare. Ţi-e sete, ai la dispoziţie bere, vin, coniac (din cela moldovenesc, nu avea kvint ot tiraspol, spre dezamăgirea mea). Dacă ţi-e foame, se oferă să-ţi gătească o mîncare simplă. Am impresia (o simplă impresie fără dovezi clare) că tînăra cu care stă de vorbă în spatele tejghelei este acolo în cazul în care, după ce mănînci ceva, bei ceva, mai ai şi alte idei.
La un an distanţă de la precedenta vizită în Republică (cum care? Republica Moldova, desigur), zic că, la nivelul superficial, din mers sau din faţa televizorului, există schimbări. În primul rînd, Chirtoacă, primarul liberal, a reuşit cîte ceva. Cea mai spectaculoasă realizare este, în opinia mea, noul troleibuz. Stimaţi cititori români, nu puteţi să vă imaginaţi cum arăta transportul public cu numai un an în urmă. Nu aveai la dispoziţie decît nişte amărîte de troleibuze din anii ’50 (nu glumesc, chiar în anii ’50 erau făcute) şi microbuzele maxi-taxi care, de fapt, transportă grosul călătorilor în capitala Republicii. Evident, bilete nu prea se dau, totul este o uriaşă evaziune fiscală. Acum, în fine, cu ajutorul unui credit BERD, Chişinăul are troleibuze noi, decente, curate şi moderne. În schimb, taximetriştii au rămas cum îi ştiam. Preţul se negociază la urcare, ceasul nu funcţionează, şoferul este, în general, ursuz şi antipatic. Cam cum era prin Bucureşti acum mai bine de 15 ani. Am impresia că oamenii ăştia cîştigă încă foarte bine cu taximetria, altfel nu pot înţelege cum de se poartă în halul ăsta cu clienţii.
Observaţie imediată, fără nuanţe. Moldovenii din Republică au (încă) un respect uriaş pentru Carte, pentru Învăţătură. Să ai şcoală este o virtute, vorbitul limbilor străine este o obişnuinţă (nu bag rusa la socoteală, bilingvismul este de la sine înţeles), televiziunea publică produce, la cote de audienţă respectabile, Erudit-Cafe, un concurs de cultură generală între licee. Mai mult, acum au pornit o a doua emisiune, cu întrebări doar din istorie, pe care o programează în acces prime time (între 5 şi 6 seara). Reţeta are succes. În România, în acest moment, nu mai există nici o emisiune concurs de cultură generală (în afară de Milionarul lui Virgil Ianţu la Kanal D). Librăriile au vînzare, toate televiziunile au o „pastilă de literatură“, indiferent de cît de comerciale sînt. Spre marele meu regret, nu am găsit la nici un chioşc vreo gazetă culturală din România. Plin, în schimb, de cele ruseşti. Nu interzice nimeni vînzarea produselor româneşti. Cred, doar, că trusturile noastre consideră piaţa din Republica Moldova ca fiind prea mică (două milioane de consumatori? – nu merită efortul). La Teatrul Naţional, o piesă cu Florin Piersic, în regia lui Radu Beligan. Pe 15 decembrie, concert al lui Ducu Bertzi. În rest, tăcere. Nici o prezenţă românească, din ţară.
Nu-i grav, le-aş spune prietenilor moldoveni care se tot plîng de sărăcie. O ţară în care bugetul pentru educaţie este cel mai mare capitol bugetar (da, asta se întîmplă în Republica Moldova) nu are cum să fie săracă decît pe moment.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.