Ceva se întîmplă cu Europa
După „micul șoc” al alegerilor din Slovacia, acolo unde a cîștigat Robert Fico, un declarat anti-european, un pro-Putin (deși, la acest capitol, unii încă se mai îndoiesc), dar, mai ales, un fost premier care, în urmă cu cinci ani, a plecat de la putere după asasinarea unui jurnalist de investigație și a prietenei sale, Uniunea Europeană se pregătește de alegerile parlamentare din Polonia.
Despre campania electorală din Polonia am citit, în ziarul Politico, un reportaj de la fața locului la una din sărbătorile din această vară, din mediul rural, la care s-au intersectat tradiția locală cu o campanie electorală a partidului PiS, „Lege și Justiție”, conservator, aflat la guvernare.
Evenimentul, scriu jurnaliștii de la Politico, se desfășoară în regiunea Lublin, în estul țării, destul de aproape de granița cu Ucraina și Belarus, și se deschide cu un cor din zonă care interpretează muzică populară. Chiar dacă este încă vară și e cald, bărbații și femeile au venit îmbrăcați în costume populare, bărbații în costume de culoare neagră, iar femeile cu fuste tradiționale pe care sînt cusute motive florale, populare.
Festivalul are loc anual, iar în perioada verii, spațiul rural polonez este plin de astfel de manifestări. Partidul lui Jaroslaw Kaczinski, de orientare conservatoare, își propune să cîștige alegerile. Ar fi pentru a treia oară consecutiv și, bineînțeles, are nevoie de sprijinul populației din mediul rural. O parte dintre ei sînt fermieri nemulțumiți de importurile de cereale din Ucraina, de altfel, la fel ca unii din agricultorii din România, Bulgaria, Ungaria și Slovacia.
Nu este singurul capitol la care cele mai multe din fostele state socialiste, aflate acum în Uniunea Europeană, au păreri diferite de vechea Europă.
Să ne întoarcem la festivalul de lîngă Lublin. Rînd pe rînd, demnitarii locali încep să se urce pe scena aflată în mijlocul participanților și să le vorbească. Inevitabil, ideile alunecă spre politică și oficialii locali laudă partidul aflat la guvernare, vorbesc despre cît de multe a făcut acesta pentru agricultori și, evident, omagiază strădania fermierilor din regiune.
După politicieni, pe scenă se urcă un episcop catolic local care începe cu un mesaj de avertizare: „Occidentul secular este o amenințare la adresa modului tradițional de viață al Poloniei”. Apoi, spune episcopul, „astăzi are loc un conflict fundamental între cei care vor o Europă unită și cei care sînt responsabili pentru patria lor, pentru națiune”. În zona VIP (un cort), ministrul polonez al Educației, alături de parlamentari locali, oameni de afaceri, militari și clerici, aprobă din cap cele spuse de episcop pe scenă.
Normal, la festival se strîng și semnături de susținere a partidului aflat la guvernare. Iar alegătorii își spun, evident, și părerile politice. Astfel, un vîrstnic, semnatar al susținerii pentru Lege și Justiție, nu ezită să vorbească despre Donald Tusk, liderul Opoziției: „Este un german anti-polonez”. Și în România se aud tot mai des opinii de acest fel, unii sînt patrioți, alții nu, unii țin cu România, alții sînt agenți de influență străini.
Să încheiem cu reportajul din Polonia al celor de la Politico. Pe scenă urcă la finalul evenimentului mai multe formații de muzică disco și dance, iar spectatorii se schimbă, în sensul că apar tinerii. Se modifică totodată și ideile politice, pentru că tinerii cred că partidul aflat la putere nu are nimic să le ofere.
Polonia este doar un exemplu. De fapt, în Europa se întîmplă ceva, și anume o separare tot mai accentuată: pro-europeni și euro-sceptici, naționaliști și federaliști, pro-Ucraina și critici față de continuarea ajutorului pe care Uniunea ar trebui să îl dea Ucrainei, anti-imigrație și pro-imigrație, și așa mai departe.
De altfel, tema Ucrainei a fost încă un motiv de divizare a Europei. Unele state membre ale vechii Europe au nevoie de cerealele ucrainene și sînt dispuse să le cumpere, fostele state socialiste fac presiuni pentru blocarea importurilor ucrainene. Nu doar de cereale, ci și de miere, de sare, de zahăr sau de carne de pui. Nimic nu mai vrem să cumpărăm din Ucraina, pentru că fie este prea ieftin, fie nu are calitatea produselor europene. Dar consumatorii ce cred? Pentru ei este convenabil să aibă produse mai ieftine? Da, dar în zarva iscată cine mai stă să asculte vocile consumatorilor?
Problema este ce vor vota, anul viitor, europenii. Slovacia am văzut, Polonia vom vedea peste cîteva zile, dar anul viitor va fi esențial. Fiecare stat membru are alternative. Partide pro-europene și euro-sceptice, naționaliști, suveraniști, dar și cei care vor „mai multă Europă”.
Anul viitor vom avea răspunsuri la întrebări arzătoare: o Europă federală sau una a națiunilor? O Europă mai „verde” sau strategiile și programele vor fi puse în așteptare? O extindere a Europei inclusiv cu Ucraina și Republica Moldova sau nu? O Europă cu două sau mai multe viteze? Cum răspund europenii în fața amenințărilor Rusiei? Sînt doar cîteva întrebări la care votul de anul viitor va da un răspuns tranșant sau parțial. Ceva se întîmplă cu Europa și ceva trebuie făcut. Democrația ne oferă totdeauna șansa de a întreba alegătorii. Vom vedea ce răspuns vor da.
Constantin Rudnițchi este analist economic.
Foto: wikimedia commons.