Cea mai urîtă faţă a Europei

Campionatul European de Fotbal din Franța a început prost – și nu din punct de vedere fotbalistic. Meciurile sînt chiar frumoase. Nici inundațiile din Paris sau grevele care au paralizat în ultima vreme sectoare întregi ale economiei franceze nu s-au dovedit a fi impedimente de netrecut. Problema este cu suporterii. Decenii de-a rîndul, fotbalul nu a fost scutit de violență nici măcar la competițiile de cel mai înalt nivel. De data aceasta, a fost mai mult. Să recapitulăm: ciocniri de stradă între ruși și englezi. Au fost confruntări „în trei“, între polonezi, nord-irlandezi și francezi. Germanii și ucrainenii s-au luat și ei la bătaie și ne întrebăm ce se va în­tîmpla atunci cînd se vor întîlni, în aceeași grupă, nemții și polonezii – un meci deja considerat de mare risc.Dar faptul cel mai grav al acestui început de Campionat European de Fotbal îl reprezintă pătrunderea violenței în interiorul stadioanelor. Tulburările provocate de suporterii ruși la finalul meciului cu Anglia, pe stadionul din Marsilia, nu au precedent la turneele finale europene și mondiale. Dacă bătăi de stradă au mai fost, folosirea pistoalelor pentru rachete de semnalizare în interiorul arenei, împotriva suporterilor formației adverse, înseamnă cu adevărat o tristă premieră.

Să fie acest val de violență care a mar­cat începutul Campionatului European chiar întîmplător, sau favorizat doar de forțele de ordine franceze, preocupate mai degrabă cu terorismul decît cu liniștirea suporterilor turbulenți? Nu chiar. Nu putem să nu punem izbucnirea de violență în strînsă legătură cu creșterea temperaturii politice pe continent, cu amplificarea discursului naționalist, intolerant, xenofob. Grupurile cele mai radicale de suporteri, cele care de obicei se implică în bătăi în interiorul și în jurul arenelor, sînt, în genere, injectate cu idei de extremă dreapta. Acesta nu mai e de mult un secret. Priviți la aspectul celor mai radicali dintre ei și la însemnele pe care le afișează. Ascultați-le scandările. Luați aminte la modul lor de organizare, cu elemente împrumutate de la structurile paramilitare.

Tinerii care aderă la astfel de grupări trec printr-un veritabil proces de spălare a creierelor, pînă acolo încît „războiul“ contra „dușmanilor“ devine mai important decît susținerea echipei favorite. Aceasta poate avea de suferit, poate fi sancționată uneori foarte dur din cauza violențelor propriilor „fani“, dar, pentru cei radicalizați, asta contează mai puțin spre deloc, cîtă vreme curge sînge de „dușman“.Însă nu toți fanii radicalizați de pe cuprinsul Europei sînt la fel. Există nuanțe și nuanțe, în funcție de tipul de societate din care provin huliganii. În societățile liberale și deschise, grupările de fani radicalizați sînt tolerate (cîtă vreme nu depășesc anumite limte), fiind considerate mai curînd marginale. Iar arsenalul lor de simboluri este văzut prin prisma libertății de expresie.

Cu cît gradul de corupție dintr-o societate este mai ridicat, cu atît legăturile cu lumea interlopă și crima organizată sînt mai puternice. Iar modul de organizare împrumută ceva din cel al sindicatelor crimei. Adesea, băieții cei mai puternici ai „peluzelor“ lucrează ei înșiși în cadrul rețelelor criminale: sînt body­guarzi, bătăuși la comandă, recuperatori, traficanți. Cu cît regimurile sînt mai autoritare, cu atît mai puternice sînt și legăturile cu serviciile secrete și de propagandă. Nu de puține ori, bătăușii fotbalului ajung să facă acele munci la care nici forțele speciale ale unui regim autoritar nu se coboară. Cum ar fi violențe și diversiuni în timpul unor manifestații civice de protest sau „pedepsirea“ unor opozanți incomozi.

Presa europeană vorbește acum despre pregătirea specială a huliganilor ruși care au introdus pistoalele de semnalizare pe stadionul din Marsilia și au condus bătăile de stradă. În definitiv, au demonstrat că propaganda Kremlinului are dreptate: Europa civilizată e slabă. Încurajați de discursurile politice tot mai radicale, organizați și îndoctrinați, huliganii ne-au arătat fața Europei celeilalte, a urii și a volenței. Și ne-au arătat că dușmanii democrației și ai libertăților au pe cine se baza atunci cînd vor vrea să țină societățile în nesiguranță și teroare.

Ovidiu Nahoi este redactor-șef la RFI România.