Ce șanse mai are Simona în cariera ei sportivă?

Halep a ajuns Alep, cum o pronunţă francezii. Un teatru de război, o lume prăbuşită. O minunată construcţie redusă la ruină. Simona a fost testată pozitiv cu o substanţă din clasa celor care l-au doborît definitiv pe Lance Armstrong şi ne întrebăm: ce şanse mai are în carieră?! Încercaţi un pariu, că tot e la modă genul, vedeţi ce cotă vi se dă pentru o revenire în glorie. Sau măcar o revenire. Pentru orice în afară de un adio. Acum toată lumea îşi dă cu părerea. Toţi încearcă să spună ceva. Toţi vor să descifreze acest eveniment care ne lasă în afara jocului, a jocului cel mare în care ajungem greu şi rar. Aveam o sportivă de valoare recunoscută oriunde. Ne bucura şi, da, ne mai enerva, dar era acolo, eram acolo. Nu mai eram nimeni. Sigur, aveam şi avem şi alţi sportivi minunaţi în discipline care nu contează decît în lumi discrete, cu performanţe pe care le savuram o dată pe an şi apoi le uitam, pe nedrept, ce-i drept. Cu Halep jucam în lumea bună, în lumea mare. 

De aceea ne doare, ne doare rău, ne simţim trădaţi, aşa cum spune Halep că se simte – dar poate ar trebui să spună mai mult! –, simţim că trebuie să dăm afară frustrarea, sucul acesta trist al dezamăgirii. Vomăm nervi, explicaţii, teorii şi cabale. Halep ne-a luat aerul, acela pe care îl duceau în exces în corpul ei globulele roşii stimulate de Roxadustat – pare un nume de prinţesă dintr-un roman scris de un robot. Sîntem nişte peşti în deşertul Mojave. Nu că ne omoram după Halep. Nu ne omorîm nici după Arcul de Triumf, ca să nu mai zic de Casa Poporului, dar dacă într-o zi ar dispărea ne-am pierde echilibrul. Sincer, cui îi pasă de cariera viitoare a lui Halep?! Nouă ne trebuie cea veche înapoi. 

Întrebarea adevărată ar fi: ce şanse are Simona să-şi recapete viaţa cu toată „mobila“ din ea? Şi la aceasta nu autorităţile antidoping pot răspunde, ci noi. Noi toţi, ăştia lăsaţi cu întrebarea cea mai grea pe umeri, indiferent cît vrem să o dăm pe mute: s-a dopat Simona, acum şi în trecut? E toată povestea ei falsă? Ştiu, de la Cahill pînă la „neprietena“ Sorana Cîrstea, toţi spun că e peste poate. Şi-ar băga mîna-n foc. Şi simţi că aşa e, dar Scaraoţchi şi-a vîrît copita în crăpătura uşii. De fapt, doar ea ştie, în adîncul ei. Acolo unde rămîne singură după ce noi ne vom retrage pe vîrful picioarelor din noaptea în care a intrat.