Ce e clasa mijlocie?
Am citit cu încîntare articolul lui Vintilă Mihăilescu „Thymocraţia salvează România?...“, din numărul 505 al Dilemei vechi. Argumentaţia folosită este înşirată logic, cu şarm şi eleganţă. Una peste alta, sînt mai mult decît de acord cu demonstraţia finală a domnului Mihăilescu. Un singur argument m-a nedumerit: România ar avea o clasă mijlocie în proporţie de doar 10-15% din totalul populaţiei, „în loc de aproximativ 60%, cît se consideră, de regulă, că ar trebui să aibă un capitalism de succes.“ Am mari dubii privind aceste cifre.
În primul rînd, definiţia însăşi a clasei de mijloc este dificilă. Iniţial, middle class era considerat a fi oricine se găsea între proletariat (clasa muncitoare) şi clasele bogate. O definiţie potrivită începutului de secol XX şi utilizată cu sîrg de marxişti pentru a plasa pe undeva burghezia cea exploatatoare. În timp, a fost nevoie de categorisiri ceva mai rafinate, deoarece globalizarea ne-a transformat în sat, iar diferenţele dintre o ţară şi alta, dintre modelul social şi economic al unei zone culturale sau a alteia au devenit mult mai evidente. Astfel, stabilirea unei anumite limite inferioare a venitului anual a devenit un criteriu insuficient. Aceiaşi 50.000 de euro pe an îţi asigură cîte ceva de-ale traiului în Norvegia şi cu totul altceva în China. Mai mult, în chiar aceeaşi ţară, diferenţele pot fi semnificative. Suma respectivă este relativ modestă pentru un trai în Shanghai, dar îndestulătoare într-un mic orăşel din centrul Chinei. În plus, pentru a complica lucrurile şi mai tare, profesia este şi ea importantă, prin prisma impactului politic al valorilor promovate de cetăţenii din clasa mijlocie. De exemplu, luînd în calcul doar veniturile, poţi considera traficanţii de droguri din Afganistan sau Columbia drept aparţinînd clasei de mijloc. Greu de găsit reguli simple, clare, apte să împartă această lume atît de globală şi diversă folosind un criteriu universal.
De aceea, prin 2009, faimosul The Economist propune o definiţie interesantă, menită a aduna consensul global: un pămîntean este în clasa mijlocie dacă, după ce îşi plăteşte mîncarea şi alte cele absolut necesare supravieţuirii, îi mai rămîne o treime din venituri la dispoziţie cu care să cumpere orice îi trece prin cap, după nevoi, imaginaţie, aspiraţii. Avînd în vedere că românul este mai degrabă proprietar de casă decît chiriaş, ar rezulta aşa: ai un salariu de 30 de milioane de lei vechi. Dacă, după turele la „carfur“ şi administratorul blocului, îţi mai rămîn 10 milioane să faci „diverse“, eşti OK. La „diverse“ pot intra: alt telefon mobil sau o tabletă nouă (plauzibile în România), economii pentru o vacanţă măcar în Grecia sau Bulgaria (plauzibil pentru România), cheltuieli suplimentare cu educaţia copilului (foarte plauzibil în România), un leasing şi benzină măcar pentru o maşină medie (foarte întîlnite în România, deşi nu la scara de dinainte de 2008). Pot fi de acord că numărul românilor care îşi permit să menţină o treime din venituri pentru atari cheltuieli a scăzut pe timpul crizei, dar cred că înjumătăţirea lor este o apreciere exagerată.
Extrem de interesantă mi-ar părea analiza profesiilor din care provine clasa mijlocie a unei ţări sau a alteia. Anglo-saxonii se bazează pe numărul mare de medici, avocaţi, bancheri, profesori, mici şi medii întreprinzători, înalţi funcţionari la stat, muncitori cu înaltă calificare (cum ar fi cei din IT). Rusia are mulţi îmbogăţiţi ai tranziţiei şi o solidă clientelă politică angajată „la buget“. Ţările arabe au, evident, petro-bogaţii. China numără multe milioane de foşti ţărani, proaspăt mutaţi la oraş, care îşi schimbă (poate) periculos de rapid (pentru gustul partidului) stilul de viaţă şi aspiraţiile.
Conform definiţiei din The Economist, românii care muncesc în Occident (inclusiv în meserii de joasă calificare) sînt middle class, în timp ce profesorii şi medicii noştri s-ar califica cu greu. Aşadar, îndrăznesc să îl rog pe domnul Mihăilescu să mă lămurească: ce fel de clasă mijlocie avem, cum o definim şi, mai ales, în ce direcţie împinge ea ţara? Recunosc, în această materie am mult mai multe nedumeriri decît certitudini.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.
Foto: wikimedia commons