Care sînt "faptele grave" ale preşedintelui?

PSD a anunţat săptămîna trecută că a strîns semnăturile necesare pentru procedura de suspendare a preşedintelui. În acelaşi timp - spunea Mircea Geoană - juriştii partidului căutau motivele suspendării. Te umflă rîsul: un partid îşi pune parlamentarii să semneze în alb pentru suspendare şi apoi caută motive. Ca miliţienii care te umflau şi apoi căutau motiv. De ce se poate suspenda un preşedinte? Constituţia spune: "În cazul săvîrşirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituţiei, preşedintele României poate fi suspendat din funcţie de Camera Deputaţilor şi de Senat" (art. 95). Vorbim deci despre fapte, nu vorbe, nu declaraţii, nu opinii. Fapte, evident comise în exerciţiul funcţiei sale, care încalcă Consituţia. Deci, nu îl putem suspenda pentru că a condus beat sau pentru că îşi înşeală nevasta, teoretic vorbind. O fi imoral, dar nu e anticonstituţional. Ce "fapte" face un preşedinte în exerciţiul funcţiei? Semnează acte sau emite ordine (chiar verbale). PSD trebuie să demonstreze că Băsescu a produs un act sau a emis un ordin prin care a atentat (şi încă în mod grav) la prevederile constituţionale. Asta trebuiau să caute juriştii PSD. Cînd scriu acest articol, opera lor nu a fost făcută publică. Dar să vedem ce au declarat prin presă. Acuzaţia 1: "Nu îşi îndeplineşte rolul de mediator". Suspendarea este o sancţiune juridic-constituţională care poate fi aplicată pentru ceva (fapte grave) ce a făcut preşedintele, nu pentru ce nu a făcut. Acuzaţiile 2-4: "Încălcarea separaţiei puterilor în stat"; "Reprezintă o ameninţare la adresa ordinii constituţionale"; "Prin comportamentul său, pune în pericol autoritatea instituţiilor constituţionale". Opinii şi păreri. Nici o faptă concretă, darămite gravă. Nu avem pe ce să discutăm aici. Acuzaţia 5: "Dosirea bileţelului de la prim-ministru". În sfîrşit, o faptă. Într-un punct au fost de acord şi Băsescu, şi Tăriceanu în această afacere: bileţelul nu a avut efecte. Dacă putem vorbi despre fapta anticonstituţională de tentativă de a influenţa justiţia (săvîrşită de Tăriceanu), Băsescu nu i-a dat curs, deci nu a încălcat Constituţia. Tăinuirea faptei poate avea un aspect penal (deşi e discutabil, în acest caz), dar nu anticonstituţional, tocmai pentru că intervenţia în justiţie nu s-a finalizat. Acuzaţia 6: "Se erijează în putere legislativă, concepe legi la Cotroceni". Cititorii poate îşi amintesc că am criticat aici legile Siguranţei naţionale în varianta propusă de Cotroceni. Erau proaste şi emanau spirit militarist. Dar asta nu înseamnă că experţii Preşedinţiei nu pot să participe la formularea unor proiecte de legi. De fapt, oricine poate concepe proiecte de legi sau poate contribui la dezbaterea publică. Eu am contribuit în activităţile mele civice la scrierea a două proiecte de legi. Înseamnă că am încălcat Constituţia? Sau preşedintele ales al ţării nu poate participa la formularea proiectelor de legi nici măcar atît cît pot şi eu, simplu cetăţean? Preşedinţia a propus nişte proiecte de legi. Nu scrie pe nicăieri că nu are voie. Parlamentul e liber să le accepte sau nu. Marii jurişti PSD confundă dreptul de iniţiativă legislativă (pe care preşedintele nu îl are) cu dreptul de a propune proiecte de legi, ce pot fi apoi preluate de anumiţi parlamentari sau de către guvern şi propuse pe agenda legislativului. Dacă Băsescu a comis în acest punct o faptă ce a încălcat grav Constituţia, atunci trebuie arestat grupul de activişti civici care a propus legea accesului la informaţii sau grupul de lucru care a formulat legea publicităţii de stat în 2005, preluată apoi de Guvern (ca să dau doar două exemple pe care le ştiu). Acuzaţia 7: "Creează instituţii paralele ale statului. Din CSAT a făcut un al doilea guvern. A încălcat Constituţia creînd, printr-o decizie a CSAT, Consiliul Naţional al Informaţiilor." Articolul 92 spune că preşedintele îndeplineşte şi funcţia de preşedinte CSAT. Faptul că l-ar fi tranformat în al doilea guvern este o opinie, trebuie demonstrată; deşi nu ştiu cum poţi demonstra juridic-constituţional aşa ceva. CNI este o structură internă de lucru a CSAT. Constituţia nu spune nimic de organigrama CSAT. CNI poate încălca Constituţia prin ceva ce face, nu prin simpla sa existenţă. Aşa cum Antonie Iorgovan încalcă logica prin ideile emise, nu prin simpla sa existenţă (deşi...). Acuzaţia 8: "A creat stări conflictuale între putere şi opoziţie, cerînd alegeri anticipate, revocarea preşedinţilor Camerelor sau dictînd unui partid cum să voteze". Aici este vorba despre o problemă mai generală. Se răspîndeşte tot mai mult o interpretare a Constituţiei după care preşedintele nu are voie să spună nimic despre politica internă, ar trebui să fie un bibelou în vitrină şi să pară echidistant. Este o interpretare. Doar o interpretare. Singura restricţie reală din Constituţie este aceea de a nu fi membru de partid. Ar fi trebuit să nu ia masa la restaurant doar cu membrii PD? Unde scrie asta? Dacă genialul părinte al Constituţiei dorea aşa ceva, trebuia să o scrie clar acolo. Mai mult chiar (un fapt puţin discutat): Constituţia nu doar că nu interzice preşedintelui declaraţiile politice, dar îi acordă imunitate pentru aceste declaraţii. Aş paria că puţini cititori ştiu acest lucru, atît de mult li s-a repetat la TV prostia cu preşedintele-interzis-la-declaraţii. Să citim Constituţia, articolul 84, referitor la imunităţile preşedintelui (al. 2): "Preşedintele României se bucură de imunitate. Prevederile articolului 72 alineatul (1) se aplică în mod corespunzător." Deci sîntem trimişi la articolul 72 (referitor la imunitatea parlamentară). Care spune aşa: "Deputaţii şi senatorii nu pot fi traşi la răspundere juridică pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului." Deci, preşedintele se bucură de aceeaşi imunitate pe care o au parlamentarii, şi anume au libertatea de a exprima "opinii politice". Libertatea este extinsă şi asupra preşedintelui. Aceasta nu este o interpretare a textului fundamental, ci o formulare explicită. Motivaţiile declarate presei de PSD sînt glume juridice. Pe lîngă căderea în ridicol, acţiunea e periculoasă pentru că împămînteneşte ideea că nu contează ce scrie, de fapt, în Constituţie, contează ce anume spunem noi că scrie sau ce ni se năzare nouă că scrie.