Capitalismul după Sarkozy

2 noiembrie 2008   PE CE LUME TRĂIM

Pe 25 septembrie, cînd criza financiară internaţională lovea din plin economia mondială, la Toulon, preşedintele Sarkozy a ţinut un discurs pe care multă lume l-a citit anapoda. Titlurile cele mai zglobii din diverse media anunţă că Sarkozy a spus: "le laissez faire, c’est fini", - adică preşedintele Sarkozy a anunţat sfîrşitul capitalismului. Dacă vrei să afli ce a spus Sarkozy, nu ai altă soluţie decît să citeşti discursul. Redau, aici, pasaje care articulează cel mai bun discurs pe care vreun lider politic occidental l-a ţinut de cînd pieţele financiare au turbat: "Generaţia care a învins comunismul visa la o lume în care democraţia şi piaţa rezolvă toate problemele omenirii. Visa la o globalizare fericită, care învinge sărăcia şi războiul. Acest vis începuse să devină realitate: frontierele s-au deschis, milioane de oameni au fost scoşi din mizerie, dar visul a început să fie frînt de reîntoarcerea fundamentalismelor religioase, a naţionalismelor, a revendicărilor identitare, a terorismului, a dumpingului, a delocalizărilor, a derivei finanţelor mondiale, a riscurilor ecologice, a perspectivei epuizării resurselor naturale, a spectrului foametei. Un anumit fel de globalizare a fost realizat printr-un capitalism financiar care şi-a impus logica în întreaga economie şi a contribuit la pervertirea acesteia. Ideea unei pieţe atotputernice care nu trebuie contrazisă prin nici o regulă, prin nici o intervenţie, a fost o idee proastă. Ideea că piaţa are întotdeauna dreptate este o idee proastă. Pe parcursul mai multor decenii, s-au creat condiţiile în care industria a intrat sub dominaţia logicii rentabilităţii financiare pe termen scurt. Am ascuns tot timpul riscurile cele mai mari pe care trebuia să le asumăm pentru a obţine randamente exorbitante. Am implementat sisteme de remuneraţie care forţează operatorii economici să asume riscuri tot mai mari. Ne-a plăcut să credem că mutualizarea riscurilor duce la dispariţia lor. Am lăsat băncile să speculeze pe piaţă, în loc să-şi îndeplinească adevărata menire, aceea de a mobiliza economiile în beneficiul dezvoltării economice şi să analizeze riscul creditului. Am finanţat mai degrabă speculatorii decît antreprenorii. Am lăsat fără nici un control fondurile speculative. Am obligat întreprinderile, băncile şi companiile de asigurare să înscrie activele în conturile lor la valoarea pieţei, care creşte şi scade ca urmare a speculaţiilor. Am impus băncilor reguli contabile care nu oferă nici o garanţie pentru buna gestionare a risurilor şi care, în caz de criză, contribuie la agravarea situaţiei, şi nu la amortizarea şocului. A fost o nebunie al cărei preţ se plăteşte acum. Sistemul în care cel care e responsabil pentru un dezastru pleacă cu o paraşută de aur, sistemul în care un trader produce băncii sale pierderi de 5 miliarde de euro, şi nimeni nu bagă de seamă, sistemul în care se cere unei întreprinderi un randament de patru sau de cinci ori mai mare decît creşterea economiei reale - acest sistem a crescut inegalităţile, a demoralizat clasa de mijloc şi a alimentat speculaţia pe piaţa imobiliară, pe piaţa materiilor prime şi pe piaţa agricolă. Dar, trebuie să o spunem clar, acest sistem nu este economie de piaţă, nu este capitalism. Economia de piaţă este piaţă reglementată, piaţă pusă în serviciul dezvoltării, în serviciul societăţii, în serviciul nostru, al tuturor. Piaţa nu este legea junglei, nu este profitul exorbitant al unora şi sacrificarea tuturor celorlalţi. Economia de piaţă este concurenţa care reduce preţul şi care aduce avantaje tuturor consumatorilor. Capitalismul nu este termenul scurt, ci durata lungă, acumularea de capital şi creşterea pe termen lung. Capitalismul nu înseamnă primatul speculatorului. Capitalismul acordă prima recompensă şi cea mai importantă poziţie antreprenorului pentru muncă, efort şi iniţiativă. Capitalismul nu duce la diluarea proprietăţii şi la iresponsabilitate generalizată. Capitalismul este proprietate privată, responsabilitate individuală, angajament personal, este o etică, o morală şi se exprimă în instituţii. Capitalismul este ceea ce a permis dezvoltarea extraordinară a civilizaţiei occidentale în ultimele şapte secole. Actuala criză financiară nu este criza capitalismului. Este criza unui sistem care s-a îndepărtat de valorile fundamentale ale capitalismului, care a trădat spiritul capitalismului. Vreau să spun asta francezilor: anticapitalismul nu oferă nici o soluţie pentru criza actuală. Să ne întoarcem la colectivismul care a provocat în trecut atîtea dezastre ar fi o eroare istorică. Dar şi să nu facem nimic, să nu schimbăm nimic, să transferăm toate pierderile în seama contribuabilului şi să ne comportăm ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic ar fi, iarăşi, o eroare istorică. Putem ieşi încă şi mai puternici din această criză, dacă acceptăm să schimbăm felul nostru de a gîndi şi de a ne comporta... Criza actuală trebuie să provoace o refondare a capitalismului pe etica efortului şi a muncii, a regăsirii echilibrului între libertate şi regulă, între responsabilitate colectivă şi responsabilitate individuală. Este nevoie de un nou echilibru între stat şi piaţă, acum că peste tot în lume puterea publică este obligată să intervină pentru a salva sistemul bancar. Un nou raport trebuie să se nască între economie şi politică şi trebuie gîndite noi reglementări în acest sens... Dacă vrem să construim un sistem financiar viabil, moralizarea capitalismului financiar este prioritatea. Sînt convins că răul este profund şi că trebuie să reclădim din temelii întregul sistem financiar şi monetar mondial, aşa cum am făcut la Bretton-Woods, după Al Doilea Război Mondial... Nu mai putem continua să gestionăm economia secolului XXI cu instrumentele economiei secolului XX. Nu mai putem gîndi lumea de mîine cu ideile de ieri."

Mai multe