CAP-ul e şi bun

Ziceam săptămîna trecută că nu fieşce politică europeană este neapărat bună (în toate aspectele) pentru interesele naţionale româneşti. Măcar pentru că avem oarece deficite de dezvoltare, pe ici, pe colo, şi nu ne potrivim în griji şi nevoi cu Vestul Europei. Ce exemplu să găsesc, întru simpla exemplificare, dacă nu agricultura? Căci doar la dînsa şi la fotbal se pricepe tot românul! Mai ziceam că unul dintre pilonii de reformă ai CAP-ului (prescurtarea lui Common Agricultural Policy, nu ceea ce gîndeaţi în primă fază) este cestiunea cu agricultura cît mai prietenoasă cu natura. Să vă traduc: Europa se consideră campion mondial întru apărarea ursuleţului polar, a cărui banchiză se tot reduce din pricina încălzirii globale. Care încălzire, nefiind întru totul dovedită, şi-a schimbat numele în „schimbări climatice“ şi dă în continuare tonul politicilor orizontale (adică un fel de linii directoare) ale Uniunii. Dă bine la cadru, deşi nu ajută competitivitatea. Americanii, mult mai pragmatici, şi-au văzut de dezvoltarea economică, au ignorat cu graţie multiple runde de negocieri internaţionale şi şi-au mărit constant avantajul economic pe terţe pieţe, în faţa Bătrînului Continent. 

Mai ziceam că grija pentru natură a fermierilor se poate traduce fie prin descurajarea unor eventuale lucrări de îmbunătăţiri funciare (irigaţii, îndiguiri, terasări), ceea ce nu serveşte prea bine unei Românii cu handicap sever în domeniu, fie prin interzicerea culturii „oribilelor“ organisme modificate genetic, care se potrivesc structurii de sol şi meteo româneşti, dar sînt interzise culturii europene, fiind importate de peste Ocean. Pînă aici, nici un avantaj din noul CAP, pentru agricultorul român. Mai rămăsese producţia de mîncare curată, bio, eco, fără chimicale, din care Uniunea face prioritate iar românul ar trebui să facă profit. Are logică, dacă te gîndeşti la eventualele pieţe de desfacere. Vorba ceea: europeni snobi, cu bani mulţi, dispuşi să investească, pentru a deceda perfect sănătoşi, sînt destui, iar chinezi şi sud-americani sînt din ce în ce mai mulţi. Se mai întîmplă accidente cu vegetarieni bio din Germania, care mor pentru că au vrut musai să mănînce germeni de fasole insuficient testaţi la bacterii periculoase. Mai ţineţi minte ce zaveră continentală a ieşit atunci? Pagube de miliarde de euro la nivel comunitar…

Am promis, însă, că voi şi lăuda CAP-ul european. Măcar pentru că subvenţiile la hectar au ajutat creşterea competitivităţii fermierilor români. Agricultura a scos economia din zona roşie a cifrelor indicînd criza, ani la rînd. Să nu ne amăgim, însă: e vorba despre 12-14 uriaşi antreprenori, cu sute de mii de hectare la dispoziţie şi care plătesc impozite cînd şi cît doresc. De aceea, îmi place alt obiectiv prevăzut în noul CAP: încurajarea tinerilor fermieri. Românul lucrător la fermă este îndeobşte în vîrstă, asemeni celorlalţi europeni, cu excepţia polonezilor. De ani de zile încerc să aflu de ce Polonia este un soi de abatere statistică la Eurostat şi are cea mai mică vîrstă medie în domeniu. Nu am reuşit încă. Ofer premiu celui care îmi poate furniza o explicaţie. Consider că, la acest pilon de dezvoltare, România are un avantaj comparativ: sutele de mii de „căpşunari“ care se (mai) întorc din Spania sau din Italia. Acolo au aflat cum se face. Au cîştigat şi banii necesari pentru a face. Mai rămîne să şi facă. Asta încearcă măsura de încurajare a tinerilor fermieri care doresc să înceapă o afacere pe cont propriu. Care linie de finanţare se arată a fi legată de cea favorizînd fermele mici. Aici, părerea mi-este împărţită. În statistici, arătăm a ţară cu multe proprietăţi fărîmiţate, mici, dispersate. La bursele de cereale, România arată însă a fi aprovizionată de cei cîţiva mari latifundiari care oferă ţării cam 95% din ceea ce îi trebuie de mîncare. Aşadar, ce e de încurajat? Ferma de 20-50 de hectare, cu o duzină de văcuţe păscînd într-un decor idilic, total bio-eco, sau megaexploatarea de zeci de mii de hectare, aducînd a agroindustrie, capabilă să se bată pe piaţă cu americanii?

Un eventual răspuns valid încă mai aştept. Tare mi-e că el nu ar trebui să vină neapărat de la Bruxelles. 

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană, la TVR.

Foto: wikimedia commons