Bulgarizarea Europei

28 iulie 2008   PE CE LUME TRĂIM

În urmă cu vreo zece ani, un ministru din guvernul Ciorbea a rostit, pe un ton apocaliptic, o frază care a făcut o oarecare carieră în acele vremuri: "Trebuie să evităm bulgarizarea economiei româneşti!". "Bulgarizarea" însemna contaminarea cu haosul din economia ţării vecine, haos provocat de întîrzierea reformelor. Inflaţia ajunsese la 600%, mai multe bănci dăduseră faliment, oamenii îşi pierduseră economiile şi revolte ale foametei apăruseră în unele zone ale ţării. Erau vremurile în care primeam veşti sinistre din Bulgaria, cu familii care puneau mînă de la mînă pentru a cumpăra un pui. Ţara era în faliment şi, după alegerile anticipate din aprilie 1997, autorităţile de la Sofia au trecut la un program dur de reforme, legînd leva de marca germană pentru a asigura stabilitatea monedei naţionale. România se uita de sus la "săracii bulgari", mîndră că la putere a sosit un guvern reformator şi că economia începea să se dezgheţe după perioada de imobilism dintre 1990 şi 1996. Pe la sfîrşitul anilor ’90 şi începutul anilor 2000, situaţia s-a mai schimbat. După reformele economice aplicate destul de haotic de guvernele Ciorbea şi Radu Vasile, România era cea care avea probleme cu şomajul, inflaţia, scăderea nivelului de trai. Era rîndul bulgarilor, care aplicaseră politica de austeritate ceva mai devreme, să fie cu nasul pe sus şi să se uite cu condescendenţă peste Dunăre. Mai mult, cînd ceva mai tîrziu a ajuns la putere guvernul condus de Simeon al II-lea, Bulgaria a avut parte şi de presă internaţională bună (lucru pe care România nu l-a cunoscut mai niciodată, indiferent de eforturile făcute pentru schimbarea imaginii sau crearea unui "brand de ţară"). Codaşe ale clasei de candidaţi la aderare, România şi Bulgaria fuseseră puse în valul al doilea al extinderii UE şi în fiecare an aşteptau cu febrilitate "raportul de ţară", un document în care Comisia Europeană dădea note bune şi proaste. În funcţie de note, apăreau reacţiile. Astfel, la începutul anilor 2000, Bulgaria, ceva mai avansată în procesul de negocieri cu UE, dorea "decuplarea" de România. Românii, simţind că "decuplare" ar putea însemna o amînare sine die a aderării, cereau, dimpotrivă, un "tandem întărit" româno-bulgar pentru aderarea la UE. Pînă la urmă bulgarii au închis negocierile cu vreo 6 luni înaintea românilor, dar de aderat am aderat împreună, la întîi ianuarie 2007. Focuri de artificii şi sărbătoare la Sofia, focuri de artificii şi două sărbători la Bucureşti din cauza conflictului preşedinte/prim-ministru. Aderarea la Uniunea Europeană nu a separat tandemul, nu a produs decuplarea. Rapoartele, rebotezate diplomatic "mecanism de verificare şi cooperare", continuă să vină, de două ori pe an. Unul, ceva mai tehnic, în ianuarie, altul, cu concluzii politice, la începutul verii. Ce observăm? După un an şi jumătate de Europă, bulgarii au rămas iar în urmă. Din cauza corupţiei endemice, a crimei organizate, a "slăbiciunilor numeroase" din sistemul judiciar bulgar şi a oamenilor politici care frecventează persoane din lumea interlopă, Bulgaria este criticată sever, i se taie cîteva sute de milioane de euro din fondurile europene şi este ameninţată cu amînarea aderării la spaţiul Schengen sau la Euro. România răsuflă uşurată: chiar dacă progresele sale sînt "încete", Bucureştiul stă mai bine decît Sofia. Agenţia Naţională de Integritate a început în sfîrşit să funcţioneze, DNA-ul este evidenţiat în raport, corupţia la nivel local e în scădere, chiar dacă "peştii mari", după cum spunea fostul comisar european Günther Verheugen încă din 2004, nu sînt după gratii, dimpotrivă. Zîmbete la Bucureşti, scrîşnet de dinţi la Sofia. "Comisia Europeană are ochelari de cal - se enerva un oficial din ţara vecină - e nedrept să sancţionezi atît de sever un stat care de-abia a intrat în UE, în timp ce ţări ca Grecia, cu probleme de fraudă mult mai mari, sînt tratate cu mai multă indulgenţă." Cît despre sistemul judiciar, "cum poate Comisia să judece atît de rău Bulgaria şi să închidă ochii în privinţa Italiei, ţară care readuce în discuţie discriminarea etnică şi unde Silvio Berlusconi trece prin Parlament legi pentru el şi prietenii lui?". Iată cîteva întrebări de bun-simţ, dar care nu rezolvă problemele bulgarilor. P.S. Un amic cu care vorbeam despre problemele din Bulgaria mă întreabă: "Dacă o duc atît de rău pe cît zice Europa, de ce staţiunile lor de pe litoral sînt clar superioare celor româneşti, de ce autostrăzile lor sînt mai bine îngrijite (şi mai multe), de ce preţurile la Sofia sînt mai mici decît cele de la Bucureşti?". Competiţia dintre codaşii clasei e departe de a se fi încheiat.

Mai multe