„Bruxelizarea“ eşecurilor şi „naţionalizarea“ succeselor

13 februarie 2014   PE CE LUME TRĂIM

- interviu cu Maroš Šefčovič, vicepreşedinte al Comisiei Europene -

Vicepreşedinte al Comisiei Europene şi Comisar pentru Relaţii Interinstituţionale şi Administraţie, Maroš Šefčovič s-a aflat, la începutul săptămînii, într-o vizită oficială la Bucureşti. El s-a întîlnit cu preşedintele Traian Băsescu şi cu preşedintele Camerei Deputaţilor, Valeriu Zgonea. De asemenea, vicepreşedintele Šefčovič a participat la o întîlnire cu comisiile reunite pentru afaceri europene din Senat şi Camera Deputaţilor. Una dintre sarcinile principale ale comisarului Šefčovič este asigurarea consensului între instituţiile europene, cu privire la marile decizii din cadrul Uniunii. În vîrstă de 48 de ani, a lucrat în structurile Ministerului Afacerilor Externe din ţara sa, Slovacia, şi a devenit ambasador la Uniunea Europeană odată cu aderarea ţării sale, în 2004. Este membru al Comisiei Europene din 2009.  

Domnule comisar, ne aflăm la începutul unui an cu alegeri europene, urmate de o reînnoire a Comisiei Europene. Cum aţi descrie acest moment?

Cred că ne aflăm într-o perioadă crucială pentru Uniunea Europeană. Ne aflăm la ieşirea din cea mai grea perioadă a Uniunii Europene şi nu a fost deloc simplu în ultimii patru-cinci ani să fii membru al Comisiei Europene. Ne-am aflat mereu în centrul furtunilor, fie că a fost vorba despre criza bancară sau de cea economică. În acelaşi timp, traversăm o criză la nivelul elitelor şi se simte o frustrare la nivelul cetăţenilor. Iar ceea ce trebuie să facem acum este să ne situăm în fruntea unui proces de comunicare cu cetăţenii. Trebuie să le explicăm ce perioadă grea a fost, dar şi cît de rău ar fi putut să fie dacă nu am fi avut o Uniune Europeană în spate, pentru a adopta soluţii europene. Pentru că eu cred că aceste soluţii au ajutat să înfruntăm situaţia. Am rămas în picioare şi am rezistat cînd unii oameni ne-au cerut soluţii simple, care aminteau de un trecut european nu prea glorios. Şi acum ne putem găsi într-o situaţie paradoxală, de a avea, de cealaltă parte, la viitoarele alegeri, o creştere a reprezentării partidelor eurosceptice în Parlamentul European. Importanţa Parlamentului European a crescut; acum, deciziile cele mai importante la nivel european sînt luate de trei instituţii comunitare: Parlament, Comisie, Consiliu. De aceea spun că ne găsim într-o perioadă crucială şi este bine ca europenii să participe la această dezbatere extrem de importantă.  

Unul dintre obiectivele dumneavoastră este să contribuiţi la găsirea unui consens între instituţiile implicate în luarea deciziilor. A fost, cum spuneţi, o perioadă dificilă, cu multe decizii greu de luat şi cu negocieri uneori dure între instituţiile implicate în decizii. Credeţi că aţi reuşit să găsiţi un consens acceptabil?

Da, a fost dificil, aşa cum am spus. Dar, în acelaşi timp, am lansat un nou sistem de luare a deciziilor în Uniunea Europeană. Procesul de decizie s-a schimbat mult odată cu Tratatul de la Lisabona. Eu am lucrat şi pentru Consiliu, am lucrat şi pentru instituţiile naţionale şi am putut face o comparaţie. Deciziile în Consiliu se adoptau destul de repede, pe baza majorităţii calificate. Acum, Parlamentul European a devenit un jucător la fel de important, şi statele membre înţeleg că deciziile nu mai pot fi luate doar de Consiliu, de statele membre, şi că acestea trebuie negociate cu Parlamentul. Şi este bine aşa, fiindcă Parlamentul European îi reprezintă direct pe cetăţenii europeni. Iar deciziile se iau tot mai mult pe căi comunitare, europene, nu doar la nivelul interguvernamental. În multe cazuri, Parlamentul a jucat un rol foarte constructiv în negocierile privind Cadrul Financiar Multianual, în diferitele faze ale negocierii guvernanţei economice şi acum, la ultima piesă din acest puzzle, care este uniunea bancară. Începutul a fost important şi cred că acum, chiar dacă nu totul este fericit, vedem ce decizii importante au fost adoptate, în pofida crizei. Cred că avem deja un background important, odată adoptate guvernanţa economică, bugetul următorilor şapte ani şi noile reguli comune privind băncile. Acum avem nevoie de susţinerea puternică a cetăţenilor, care să confere o legitimitate puternică acestor decizii în continuare.

Tocmai aceasta este problema, mulţi cetăţeni consideră că deciziile europene se iau departe de ei, că ei nu sînt implicaţi în deciziile europene. Ce le răspundeţi?

Cred că, adeseori, cetăţenii nu ştiu cum sînt, de fapt, implicaţi în procesul de decizie. Dar membrii Parlamentului European sînt aleşi direct de către ei. Parlamentele naţionale, pe de altă parte, exercită o influenţă din ce în ce mai mare. Există, în plus, o societate civilă vibrantă, şi aici, în România, şi în Bruxelles şi în întreaga Europă. Aceste organizaţii influenţează agenda europeană. Pe de altă parte, orice decizie pe care Comisia o propune este supusă mai întîi unei ample consultări publice, în cadrul căreia fiecare poate să-şi spună părerea. În plus, există acum posibilitatea acordată cetăţenilor Uniunii de a propune ei înşişi acte normative, printr-un mecanism transnaţional de iniţiativă legislativă. Mecanismul a început să funcţioneze de anul trecut şi deja au participat la el peste două milioane de cetăţeni şi vor fi şi mai mulţi, fiindcă există deja o a treia iniţiativă, deci numărul cetăţenilor implicaţi va depăşi trei milioane. Cred că există numeroase moduri de implicare a cetăţenilor în luarea deciziilor. Există şi clişeele, bineînţeles, legate de faptul că deciziile se iau numai la Bruxelles. Cred că trebuie să intensificăm dialogul cu instituţiile naţionale. Instituţiile naţionale, ca şi liderii naţionali, sînt cu mult mai des prezente în media. Şi ceea ce cred că ar trebui să oprim înainte de alegerile din mai este ceea ce se cheamă „bruxelizarea“ eşecurilor şi „naţionalizarea“ succeselor. Pentru că am observat acest lucru, cînd am avut de adoptat decizii dificile în Consiliu: se întîmplă ceva între etajul opt, unde se iau decizii, şi parter, unde se comunică cu presa. Iar unii miniştri spun: ei au adoptat o anumită măsură. Dar cine sînt ei?

Deciziile cele mai dificile se iau cu unanimitatea statelor membre. Trebuie să existe şi la nivel naţional curajul de a explica felul în care se iau deciziile dificile şi să nu se arunce vina pe altcineva. Pentru că atunci cetăţenii devin confuzi. Şi au impresia că altcineva ia deciziile, nişte anonimi birocraţi de la Bruxelles. Ceea ce nu este adevărat. Comisia face propunerile, care sînt adoptate, de obicei, prin consens, de către miniştrii statelor membre şi de către Parlamentul European, ales direct de către cetăţeni. Comisia poate face foarte puţine de una singură. Deciziile sînt, de fapt, colective şi liderii naţionali ar trebui să explice acest lucru, pentru ca oamenii să aibă o percepţie reală asupra lucrurilor care se întîmplă la Bruxelles.

Care au fost mesajele principale transmise decidenţilor români?

Camera Deputaţilor se află pe locul 4, iar Senatul pe locul 6, în topul celor 40 de adunări parlamentare din UE în ce priveşte opiniile transmise către Comisia Europeană, în legătură cu propunerile legislative. Ceea ce este de-a dreptul impresionant. Le-am transmis membrilor Parlamentului de la Bucureşti un mesaj despre cît de important este sprijinul puternic pentru reformele structurale, pentru reforma justiţiei, unde România a făcut progrese importante. Am discutat despre cît de important este sprijinul pentru reformarea administraţiei publice, pentru a ajuta la mai buna absorbţie a fondurilor europene. Eu cred că instrumentul fondurilor europene va transforma cu adevărat România, din punct de vedere economic.

Aţi abordat şi problema integrităţii? Cît de importantă este aceasta în cadrul dialogului cu instituţiile naţionale şi pentru credibilitatea procesului de decizie?

Desigur că această problemă a intervenit în discuţiile cu membrii Parlamentului. Evident, integritatea este foarte importantă, şi nu doar pentru politicienii români, ci pentru toţi politicienii din Uniunea Europeană. În timpul crizei care a afectat Uniunea Europeană, am avut ocazia să discut cu mulţi oameni care mi-au spus cît de şocaţi au fost de comportamentul iresponsabil al unor bancheri, cît de rău privesc acele companii multinaţionale, care fac profituri în anumite state şi apoi şi le protejează de taxare în paradisuri fiscale. Şi ştiu şi cît au suferit oamenii ca urmare a deciziilor luate la nivel european pentru depăşirea crizei – şi dau numai exemplul creşterii ratei şomajului în întreaga Uniune Europeană. Pentru a reclădi încrederea în instituţii şi în Uniunea Europeană, este obligatoriu să dăm dovadă de integritate. Uniunea Europeană a fost clădită pentru cetăţeni şi sînt convins că nu ne vom putea păstra stilul nostru european de viaţă, pe fondul competiţiei globale, dacă nu vom rămîne împreună, dacă nu vom învăţa unii de la alţii şi dacă nu vom continua să construim o Uniune Europeană în spirit de colaborare şi solidaritate.  

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.

Mai multe