Bolek

Un volum de 780 de pagini, apărut la Varşovia, publică documentele care ar dovedi că Lech Walesa a fost informator al poliţiei secrete. Se arată că electricianul Walesa, pînă a deveni lider al mişcării sindicale - "contribuţia lui la căderea comunismului este pusă alături de cea a Papei Ioan Paul al II-lea, Ronald Reagan şi Mihail Gorbaciov" (The Economist, 28 iunie) - ar fi fost recrutat în 1970 cu numele de cod "Bolek"; a colaborat cu Securitatea poloneză pînă în 1976. În urma denunţurilor lui, oamenii au fost încarceraţi sau au fost daţi afară din serviciu. Se aduc multe dovezi, dar nici una directă. Cei care, după apariţia cărţii, îl apără, susţin că, la timpul lor, ofiţerii exagerau importanţa rezultatelor obţinute, iar multe dosare au fost ulterior contrafăcute exact cu acest scop: pentru compromiterea liderilor puternicei opoziţii poloneze. "În autobiografia sa, Walesa admite că s-ar fi putut să Ťsemneze ceva» după un interogatoriu de la începutul anilor ’70. Dar e în afara oricărei discuţii posibilitatea de a coopera SB, trădîndu-şi tovarăşii disidenţi (...) El a ajuns în atenţia poliţiei cu ocazia unor demonstraţii din decembrie 1970, împotriva creşterii preţurilor. În timp ce muncitorii se pregăteau să ia cu asalt un local al poliţiei din Gdansk, Walesa a ajuns în faţă şi a oferit termenii unui armistiţiu: muncitorii nu vor ataca, dacă manifestanţii deja arestaţi vor fi eliberaţi. Nu ştia că poliţiştii erau pregătiţi să tragă. Tragedia a fost evitată, dar poate că poliţia şi-a dat seama că el poate fi un aliat preţios" (The Times, 25 iunie). Apariţia cărţii nu e fără legătură cu antipatia nutrită de fraţii Kaczynski (unul dintre ei - preşedintele ţării) faţă de popularul lider. Istoria recentă este în viziunea partidului Ordine şi Dreptate "o conspiraţie a foştilor activişti, a unor turnători şi a unor oameni de afaceri abili, ajutaţi şi încurajaţi de foşti disidenţi nevolnici". Oricare ar fi adevărul, minciunile lansate în căutarea lui provoacă un sentiment de jenă. Dar există şi situaţii limpezi: Curtea de Apel a menţinut sentinţa celor 14 poliţişti, implicaţi în uciderea a 9 mineri care protestau, în 1981, împotriva Legii marţiale şi a suspendării sindicatului Solidaritatea. ( M. B. )