Blocul meu
Sînt 28 de familii în bloc. Unele stau în duplexuri luxoase, altele în garsoniere sărăcăcioase. Parcarea din faţă are și Dacii, și Mercedes-uri. Avem tot felul de locatari. Unii ascultă Mozart în fiecare seară, alții mai dau o manea la ascultat. Nu-i problemă, nu am avut niciodată necazuri, că fiecare își pune muzica la volum ponderat, să nu-și deranjeze vecinii. Avem o comisie de bloc, avem și președinte, ba ne strîngem și în adunări generale, ca un parlament, unde toți avem cîte-un vot… Ba mai avem și ceva bănuți dintr-un contract cu o firmă de publicitate care și-a pus un ditamai banner-ul de publicitate pe calcan. Așa ne intră cîte ceva în buget. Nu e mult, dar e suficient pentru a ne mai rezolva cîte-o nevoie gospodărească.
La o adunare generală, vecinii de la parter au anunțat că s-a înfundat pluvialu’. Ăsta e canalul care e al nostru, al blocului, și pe care Apa Nova îl repară pe banii noștri. S-a surpat al naibii, chiar sub fundație, și e o ditamai investiția să îl reparăm. Pînă atunci, se încăpățînează să se tot înfunde și umple curtea interioară de un miros oribil, greu de suportat de vecinii de jos. Adunarea a aprobat. Ce era să le zicem? Vara era, într-adevăr, insuportabil. Așa că am băgat investiția de cîteva zeci de milioane la bugetul de investiții și am hotărît că asta e o prioritate comună.
După vreo lună, apare altă dandana. S-a spart acoperișul. Ăia de la firma cu reclama, care dădeau banii, tot urcînd și coborînd pe lîngă calcan să tot schimbe banneru’ (care ne aducea banii), au stricat tabla de pe casă. Fiind și uşor neglijenți, au înfundat burlanele cu bucățile de hîrtie ale fostelor reclame (erau prea puturoși să le aducă pînă la parter, la gunoi), apoi s-a stricat tabla de pe margini de la frînghiile lor de alpiniști. Ușor-ușor, în timp, s-a cam stricat tot acoperișul. Ce mai, trebuia reparat. Le ploua în casă vecinilor de la ultimele două etaje.
Nu am convocat ședința din prima. Ne-a fost prea lene. Oricum, ambele investiții erau importante. Cei de jos, de la parter, erau siguri pe ei. Bănuții lor erau deja aprobați. Așa că nu s-au grăbit prea tare în a căuta meșterii cei mai buni, la un preț rezonabil. Au pierdut timpul, s-au și certat între ei (ăla era țigan, ălălalt era oltean, altul era prea scump). Trecuse deja vara, se dusese și toamna, venise iarna. Mirosul nu mai era atît de greu de suportat. În plus, nu aveau nici un proiect, nu găsiseră nici un constructor să repare canalizarea. S-a nimerit să fie un an ploios, așa că vecinii de sus au avut tot interesul să se pună pe treabă. În doi timpi și trei mișcări, au venit cu oferte de reparație pentru acoperiș. Tipi eficienți, ăștia de la ultimele două etaje! De aia au început să mormăie, cum că ar vrea o ședință extraordinară a comitetului de locatari, să se rediscute prioritățile. Ei nu ar zice că mirosul din curte nu e important, dar lor le plouă în casă și, avînd în vedere că banii din publicitate se tot strîng și ăia de la parter nu dau semne că ar fi în stare să îi cheltuiască, ar vrea să preia ei agenda priorităților și să facă întîi acoperișul, că au găsit deja o firmă, că se încadrează în buget, că oricum ar fi, lor chiar le plouă în casă!
Cei de jos au luat foc. Cum adică să se realoce bugetul blocului? S-a hotărît o dată, așa rămîne! Ce dacă ei nu se înțeleg de luni bune cum să cheltuiască banii? Dacă se ceartă între ei, ce mare lucru? E parte din firea omenească, să se mai certe. Bun, stau banii necheltuiți, dar asta nu e neapărat rău. Bine că nu se cheltuiesc aiurea! Mai bine stăm mai mult, așteptăm, cumpănim, ne gîndim, facem vreo cinci licitații, să fim siguri că totul iese brici în acte. Evident, s-a lăsat cu scandal. Încă nu am luat nici o decizie. Și unii, și alții au dreptate. Dacă ați fi președintele comitetului de locatari de la noi, ce ați zice?
Cred că v-ați prins deja cine sînt cele 28 de apartamente și știți că asta e o fabulă despre alocările fondurilor de coeziune ale UE care zac încă nefolosite în Est și despre urgențele Vestului legate de criza refugiaților. Voi ce ați decide, dacă ați fi președinte de bloc comunitar? Recunosc, eu nu am un răspuns clar.