Bătălia de la Est - Ucraina şi Moldova rezistă

Din cînd în cînd, televiziunile noastre de talk-show – numite şi „de ştiri“ – se opresc, pentru o clipă, asupra ameninţărilor venite dinspre Moscova la adresa Ucrainei şi a Moldovei. Se insistă pe aspectul spectaculos – e interesant cînd Moscova se încruntă... –, dar tabloul general rămîne în ceaţă. În realitate, la răsărit de România se duce, la ora actuală, o bătălie pentru influenţă, care va modela regiunea pentru cel puţin următoarele decenii. Şi, bineînţeles, consecinţele acestei bătălii vor afecta în cel mai înalt grad şi România.

Summit-ul Parteneriatului Estic, programat pentru 28 noiembrie la Vilnius, ar putea da undă verde pentru asociere statelor din vecinătatea răsăriteană care s-au dovedit cele mai active în promovarea reformelor proeuropene. Din acest punct de vedere, Ucraina şi Republica Moldova nutresc speranţele cele mai mari. Nici Georgia nu se consideră lipsită de şanse – susţinerea pentru calea prooccidentală este cea mai puternică dintre statele Parteneriatului Estic (cam 80% pro-UE faţă de aproximativ 50% în Moldova şi sub 60% în Ucraina), iar ţara s-a lansat, de aproape un deceniu, într-o serie de reforme liberale extrem de ambiţioase. Doar Armenia a optat deja: a anunţat că va intra în Uniunea Euroasiatică.

Moscova a răspuns în forţă aspiraţiilor de la Kiev, Chişinău şi Tbilisi. A declanşat un adevărat război comercial. Vinurile moldoveneşti şi mai multe produse ucrainene şi-au văzut blocate căile de acces către consumatorii ruşi. Rămîne, de altfel, emblematică ameninţarea lansată către moldoveni de viceprim-ministrul rus Dimitri Rogozin, chiar în timpul vizitei sale la Chişinău, la începutul lui septembrie: „Sper că nu veţi îngheţa la iarnă.“

Vestea bună este că, pînă în acest moment, presiunile Moscovei în direcţia menţinerii acestor state în sfera ei de influenţă şi a construirii Uniunii vamale Euroasiatice, alături de state precum Belarus şi Kazahstan, nu-şi ating scopul. Dimpotrivă, guvernul Ucrainei a adoptat, miercurea trecută, în unanimitate, textul Acordului de Asociere cu Uniunea Europeană, care conţine şi un acord de comerţ liber.

Mai mult: preşedintele Viktor Ianukovici a promis o serie de reforme extrem de îndrăzneţe. Într-o declaraţie din 19 august, preluată de RIA Novosti, Ianukovici susţinea că reformele ar putea deschide calea aderării Ucrainei la Uniunea Europeană, la orizontul următorilor zece ani. Kievul a reuşit să încheie, în această primăvară, un acord privind importul de gaze din Germania şi intenţionează să realizeze unul similar şi cu România. Iar Bucureştiul tocmai a inaugurat construcţia gazoductului Iaşi – Ungheni, obiectiv menit să spargă monopolul rusesc asupra livrărilor de gaz către Republica Moldova.

De altfel, dependenţa economică a celor două state faţă de Rusia este mai degrabă un mit, decît o realitate. Conform datelor Eurostat, Uniunea Europeană este deja principalul partener comercial, atît pentru Ucraina, cît şi pentru Moldova. În cazul Ucrainei, 39% dintre schimburile comerciale sînt cu UE şi doar 20% cu Rusia. În cazul Republicii Moldova, 54% dintre schimburile comerciale sînt cu UE, 15% cu Ucraina şi de-abia 12% cu Rusia.

Uniunea Europeană concentrează 23% din PIB-ul global, Uniunea Euroasiatică doar 3%. În aceste condiţii, orientarea către piaţa europeană, cu 500 de milioane de consumatori, reprezintă opţiunea logică pentru Chişinău şi Kiev. Mai mult: parteneriatul şi eforturile de integrare vor presupune obligaţii legate de respectarea normelor democratice şi domnia legii. Aceasta va ajuta la atragerea investiţiilor, mai degrabă decît menţinerea într-o zonă a arbitrariului politic şi a impredictibilităţii.

Există, bineînţeles, şi obstacole. De exemplu, cazul fostului premier ucrainean Iulia Timoşenko, aflată în detenţie din 2011. UE a cerut eliberarea acesteia, pe motivul problemelor de sănătate. Prezenţa flotei Federaţiei Ruse în portul ucrainean Sevastopol reprezintă un alt impediment. Kievul a cerut recent retragerea din acest port a navelor hidrografice, cu rolul de a cerceta relieful subacvatic şi a cartografierii litoralului. Pentru Republica Moldova, dosarul transnistrean este ca o piatră legată de picior. Preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, a recunoscut, acum două săptămîni, că există divergenţe serioase UE – Rusia, în chestiunea transnistreană.

Dar intrarea Ucrainei şi a Republicii Moldova în asociere cu Uniunea Europeană şi deschiderea căilor de comerţ liber cu aceste state ar putea genera mutaţii importante şi în economia românească. Zona de nord-est a României, Moldova, una dintre cele mai sărace regiuni ale ţării, va fi astfel inclusă pe o rută a unor intense schimburi comerciale – în fapt, o nouă variantă a vechiului drum comercial anterior căderii Constantinopolului. Moldova ar ieşi, astfel, din condiţia dezavantajoasă de „fund de sac“ al Uniunii Europene.

Construirea în ritm rapid a autostrăzii Iaşi – Tîrgu Mureş, precum şi modernizarea căilor rutiere şi feroviare nord – sud, de-a lungul Siretului, devin obiective politice esenţiale. Obiective la care, desigur, se adaugă cele legate de bătălia diplomatică în pregătirea momentului Vilnius.

Pentru că, aici, Rusia nu şi-a spus încă ultimul cuvînt. Iar ameninţările directe, la adresa Kievului şi a Chişinăului, ar putea fi însoţite de activarea unor pîrghii politice de care Kremlinul încă dispune, în capitale importante ale statelor-membre. Şi nu este cu totul exclus ca aceste relaţii speciale, în mari capitale, să constituie obstacole serioase în faţa aspiraţiilor europene ale vecinătăţii estice. 

Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.