Aventura castravetelui comunitar

16 iunie 2011   PE CE LUME TRĂIM

Am avut, de cîteva ori, plăcuta sarcină de a vorbi colegilor ziarişti despre frumuseţea scrierii pe teme europene. Printre multele argumente pe care le foloseam, aveam un exemplu preferat: norma privind dimensiunea castravetelui. Circa 20 de ani, numita legumă comunitară era împărţită pe categorii de calitate, în funcţie de… curbură. Altfel spus, dacă respectivul castravete avea mai mult de 10 milimetri abatere de la orizontală pentru fiecare 10 centimetri lungime, era considerat de calitatea a doua. Castravetele european de primă categorie trebuia să fie cît mai drept posibil. Am bănuit că norma avea ceva de-a face cu industria conservelor (se ştie, e mult mai greu să înghesui în borcan castraveţii strîmbi). Porneam de la acest exemplu pentru a ilustra, pe de-o parte, aparenta aberaţie a unor norme emise de Comisia Europeană, pe de altă parte, pentru a ilustra felul în care varii grupuri de interese îşi negociază în propriul folos legislaţia comunitară. 

Acum vreo cîteva luni (să fie un an?), am primit printr-un banal comunicat de presă ştirea că numitul castravete a căpătat un fel de a doua viaţă. A fost eliminată prevederea cu privire la curbură! De acum, tot castravetele îşi merita calificarea de calitate doar în funcţie de gust şi prospeţime. Sincer, avînd în vedere că eliminarea discriminării legumei strîmbe a avut loc după 2007, i-am bănuit pe vecinii bulgari că au făcut ceva presiuni. Nu a apucat să mi se aşeze relaxarea că apăru dandanaua E-Coli, isteria de presă, scandalurile interguvernamentale. Nu mai insist asupra învăţămintelor pe care le-a detaliat săptămîna trecută Mircea Vasilescu: inexistenta solidaritate europeană, precipitarea funcţionarilor Comisiei, acquis comunitar stufos şi ineficient. 

De aceea, vă propun să citim printre rînduri o comunicare a comisarului Cioloş. Primul punct aminteşte că prioritatea este eliminarea crizei sanitare (asta înseamnă că e la comisarul Dalli – sănătate şi protecţia consumatorilor – în curte). A doua afirmă că prioritară este şi despăgubirea producătorilor afectaţi (aha, o fi criză sanitară importantă, dar să nu uităm să alocăm banii pentru producătorii agricoli). În plus, ar fi bine să se extindă ajutorul şi pentru producătorii de dovlecei, ardei gras, lăptuci şi roşii. Se dau şi cifre: despăgubirea va fi de 50% din preţul de referinţă. Cei care sînt membri în varii forme asociative (organizaţii ale producătorilor) pot primi pînă la 70% despăgubire, prin adăugarea unor fonduri operaţionale (mesaj: Asociaţi-vă, dragi fermieri europeni, că e mai bine!). Vorbim, în total, de o cincime de miliard de euro. Nu e chiar puţin. Banii sînt disponibili prin asociaţii sau prin agenţiile naţionale de plăţi şi intervenţii în agricultură, ale statelor membre.  Ultimele două puncte ale comunicării sînt extrem de interesante. Penultimul sună mai degrabă a scuză: facem tot posibilul pentru a ne descurca în limita resurselor existente în această perioadă grea, afectată de criza financiară. Apoi, la ultima frază, comisarul Cioloş recunoaşte că această întîmplare a prins relativ nepregătită Comisia Europeană pentru ca, pe final, să promită că va trage învăţămintele necesare în planul său de a reforma Politica Agricolă Comună.  

Tehnic vorbind, comunicarea comisarului este aproape perfectă. Transmite mesaje plăcute fermierilor şi, concomitent, reaminteşte de reformarea Politicii Agricole, proces care reprezintă cel mai important angajament al mandatului său. Fie vorba între noi, ar fi obiectivul numărul 1 al întregii Comisii Barroso, pentru că, personal, refuz să consider Strategia UE 2020 ca fiind ceva util şi relevant, iar pe celelalte fronturi se aude zumzăială de bătălie grea (reglementările financiare corporatiste sau problema agenţiilor de rating).  Cred că domnul Cioloş s-a descurcat bine într-un context în care nu au existat decît interese naţionale, Comisia în ansamblu a părut depăşită de evenimente, iar opinia publică se întreabă din ce în ce mai serios la ce-or fi bune sutele de mii de pagini de tratate şi legislaţie. Iar povestea nu s-a terminat. Aventura castravetelui comunitar, drept sau strîmb, continuă. Am o presimţire.

Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.

Mai multe