Armata română intră cu crampoanele în Europa?
Mi se tot învîrte în minte un vers de pe albumul Radio K.A.O.S. al lui R. Waters: „Uuuuuu-aaaaa, the tide is turning”. Back vocals. Da, vine refluxul. Dar acolo nota era optimistă. Acum plătim toată nota. Toată naivitatea. Toţi anii în care am crezut că nava acestui popor se îndepărtează de insula otrăvită a comunismului cînd, de fapt, îi dădea doar un ocol aşteptînd momentul de a ne debarca pe acelaşi ţărm care a măcinat generaţii, iar pe altele le-a făcut analfabete democratic. Ne întoarcem în timp şi în coşmaruri. O iniţiativă de modificare a legii sportului a fost depusă cu solicitarea de a fi dezbătută şi aprobată în regim de urgenţă. Vasile Dîncu, ex-ministrul Bogdan Matei şi încă un domn pe care probabil istoria nu-l va reţine vor ca, repede-repejor, Clubul Sportiv al Armatei, cunoscut sub numele Steaua, să poată juca în prima ligă profesionistă a fotbalului şi de aici, dacă va fi vrednic, în Cupele europene. O echipă a Ministerului Apărării dintr-o ţară UE să poată disputa meciuri ca în anii ’80, eventual cu Barcelona, doar că partea de meci a adversarei va fi transmisă în sistem digital, a noastră în Pal-Secam (daţi un Google dacă nu ştiţi sau nu mai ştiţi ce e aia). Competiţia se va numi în continuare Liga Campionilor pentru ceilalţi, a noastră Cupa Campionilor Europeni. La stadion vor fi tribune kaki, pline de fiii militarilor Pactului de la Varşovia. Singura diferenţă: jucătorii de azi nu vor mai trebui să aducă „prinosul lor de recunoştinţă” mult iubitului şi stimatului prim Tovarăş al ţării, precum au făcut Iordănescu, Lăcătuş, Piţurcă, Tudorel Stoica, Balint şi alte legende care susţin acest proiect, dar n-aş băga mîna în foc că n-o să mulţumească partidului care i-a călăuzit către măreţele împliniri. Cum cărui partid?! Păi ce, sînt mai multe? Pare că e acelaşi, împărţit pe secţii şi servicii. Aşadar, fotbalul profesionist, practicat pe buzunarul unor patroni (cum a fost umplut e o altă poveste, de neuitat nici aceea), se va confrunta în curînd, pentru banii din drepturi TV şi cei ai UEFA, tot privaţi, cu echipa armatei întregului popor. Egalitate de şanse garantată. Apărătorii acestui proiect spun că şi alte echipe sînt ţinute din banii publici ai primăriilor şi consiliilor locale. Da, dar acelea au în obiectul de activitate sprijinirea sportului. Că o fac rău, e adevărat, dar o prostie nu trebuie să justifice alta încă şi mai mare. Mai zic fanii naţionalizărilor că numai aşa vom avea fotbal mare din nou. Ha, ha, ha! Păi, ia vedeţi cum sînt gestionaţi banii publici, cu cîtă eficienţă! În fine, alţii susţin că, pînă la urmă,finanţarea Stelei va veni în mare parte tot de la companii private. Ceea ce e o inversiune colosală: în loc ca statul să susţină iniţiativele pieţei libere, acestea din urmă vor susţine direct o echipă a unui minister de forţă al statului fără să aibă proprietate asupra ei. Iată un capitalism de rit chinezesc pe care l-ar fi aprobat şi Tovarăşul 2.0. Căruia îi trimitem un salut în paradisul lui roşu şi strigăm din toate piepturile: „Tot înapoi!“.