Arbitri de la Bruxelles în meciul energiei
Victor Ponta pare să fi potolit multe asperităţi în relaţiile româno-germane, în recenta sa vizită de la Berlin. Cu cel puţin o excepţie: nemulţumirea Germaniei legată de politica românească în domeniul energiei.
Săptămîna trecută, ambasadorul german Andreas von Mettenheim se exprima extrem de critic – cel puţin dacă avem în vedere uzanţele diplomatice – faţă de modificarea de către Guvernul român a schemei de sprijin pentru energia din surse regenerabile.
„Este o decizie suverană a Guvernului României. Poate face acest lucru, periclitînd, însă, încrederea investitorilor străini, care porneau, în 2012, de la o stare de fapt, urmînd ca în 2013 să li se comunice că situaţia va fi total diferită. Predictibilitate înseamnă că, indiferent cum îţi stabileşti regulile, investitorul să se poată baza că acestea vor fi aplicabile timp de cîţiva ani“ – a spus ambasadorul german, într-un interviu acordat jurnalului electronic Hotnews.ro.
La începutul acestei luni, Guvernul Ponta emitea un proiect de ordonanţă, care urmează a intra în vigoare la 1 iulie şi potrivit căruia se vor amîna plăţile a două certificate verzi pentru energia produsă în centrale fotovoltaice şi a cîte unuia pentru cele eoliene şi microhidrocentrale. Dacă lucrurile vor rămîne neschimbate pe termen mediu – sîntem în România, nu se ştie niciodată –, sumele se vor recupera de-abia în perioada 2017 – 2018. Mai mult, producătorii în energia regenerabilă vor fi şi limitaţi în cantităţile pe care le vor putea vinde.
Poate că intrăm prea mult pe terenul speculaţiilor, dar declaraţia ambasadorului german vine după o alta, cu mult mai dură, a Comisarului european pentru Energie, Günther Oettinger, care punea România în categoria ţărilor „aproape neguvernabile“, alături de Bulgaria şi, într-o anumită măsură, Italia.
Problema Guvernului român este, însă, că se află între ciocan şi nicovală. România are, într-adevăr, un potenţial enorm în ce priveşte energia regenerabilă. Iar acest potenţial, ca şi schema avantajoasă de sprijin au atras atenţia investitorilor germani, care şi-au făcut calcule.
Doar că, în România, orice adiere de vînt, rază de soare sau picătură de ploaie înseamnă mai puţin „front de lucru“ pentru mineri. Şi, în plus, înseamnă o finanţare mai consistentă din partea consumatorilor.
Certificatele verzi au ajuns să reprezinte chiar şi 12% din valoarea facturii pentru consumatorii individuali, în timp ce pentru companii se poate ajunge şi la 40%. În actualele condiţii, schema de certificate verzi ar duce, în trei ani, la scumpiri de 30%, potrivit unor estimări ale ANRE.
Ministrul Energiei şi chiar premierul Ponta au criticat puternic schema de compensare, adoptată de Guvernul Boc în toamna anului 2011, dar intrată în vigoare în 2012, chiar sub... guvernarea Ponta! Guvernanţii spun acum că subvenţiile acordate de România sînt de două ori mai mari decît media europeană în sectorul eolian şi de şase ori în segmentul fotovoltaic.
„Un cazino“ – a răbufnit, recent, premierul Ponta. „O prostie“ – spune ministrul pentru Energie, Constantin Niţă.
În această primăvară, înainte de Consiliul European din mai – consacrat, printre altele, chiar problemelor energetice –, situaţia a devenit şi mai greu de gestionat de către Guvernul român. Venit intempestiv la Bucureşti, miliardarul indian Lakshmi Mittal a ameninţat că ar putea închide Combinatul Siderurgic de la Galaţi, din cauza preţului prea mare al energiei. Ar fi o veritabilă catastrofă economică şi socială.
Sindicatele spun că, prin schema de energie regenerabilă, ar fi ameninţate, de fapt, nu mai puţin de 65.000 de locuri de muncă în siderurgie şi metalurgie, plus alte 19.000 la Complexul Energetic Oltenia şi 10.000 la Complexul Energetic Hunedoara. Producătorii spun că nu-şi mai pot vinde energia, deşi produc mai ieftin decît energia verde, care, însă, are prioritate la cumpărare.
În plus, guvernanţii români nu pot ignora faptul că în Bulgaria vecină – o altă ţară „aproape neguvernabilă“, în viziunea comisarului Oettinger –, un guvern a căzut tocmai pe fondul protestelor cauzate de creşterea facturilor la energie, ca urmare a certificatelor verzi.
Aşa că, la Bucureşti, măsura a fost luată brusc şi fără vreo negociere cu părţile interesate. Nu a fost desfiinţată schema de finanţare, aşa cum cereau unii industriaşi din România, dar au fost amînate plăţi, în condiţiile în care în domeniu s-au investit pînă acum circa 3 miliarde de euro, alte 4,5 miliarde fiind preconizate pînă în 2020, conform datelor asociaţiilor de profil.
Partida, însă, nu s-a terminat. Producătorii de energie eoliană, nemulţumiţi de schimbarea bruscă a regulilor jocului, cer acum ajutorul Comisiei Europene. Potrivit unui comunicat de presă al Asociaţiei Române pentru Energia Eoliană (RWEA), au fost deja purtate discuţii cu oficialii de la Bruxelles. De asemenea, producătorii de energie regenerabilă ameninţă cu procese intentate statului român, întrucît – spun ei – multe dintre investiţii au fost realizate cu credite bancare, iar între timp, condiţiile s-au schimbat, fără avertisment sau negocieri prealabile.
Asistăm, aşadar, la un joc dur al lobby-ului, în care Bruxelles-ul este chemat să ia o decizie deloc simplă.
Ovidiu Nahoi este realizator de emisiuni la Money.ro.