Apar fotbaliști tot mai lăudați, Dennis Man, Radu Drăgușin, Octavian Popescu, Gabriel Simion... Cu ei se poate face primăvară în fotbal?

Întîi trebuie să se facă iarnă. O iarnă a raţiunii. Nişte nume înşiruite nu fac nimic, nici primăvară, nici vară, nici cald, nici rece. Fotbalul de aici e în starea planetei la începuturile ei, noroi, negreală, fulgere, apă în suspensie, o nebunie. Oameni se ridică şi dispar luaţi pe sus de elemente incontrolabile ale atmosferei în care trăiesc. Pentru ca fotbalul să iasă din această roată a nenorocului în care se dă peste cap de mai multe decenii trebuie să existe un plan, un scop. Ce vrem noi, dom’le? Vrem ceva sau e totul brambura? Pentru că şi în Irak sau Afganistan se nasc, probabil, supertalente în tot felul de discipline, dar imensa majoritate n-au nici o şansă să depăşească o viaţă tristă. Unii ar zice că e nevoie de reguli. Ei, aş! Reguli avem. Regula jucătorilor sub 21 de ani, doi obligatoriu pentru fiecare echipă de liga întîi în primul 11. Dar pentru că doar unul trebuie să rămînă pe teren tot meciul, celălalt e schimbat la primul aut. O ruşine, o batjocură. Nu, e nevoie ca toţi să se pună de acord, ceea ce e la fel de probabil ca o rachetă românească să ajungă pe Marte. Pentru că sîntem de pe planete diferite. Fiecare cu a mămiţichii lui. Chiar şi fotbaliştii care sînt atît de buni încît n-au nevoie de nici o regulă pentru a se impune ies de aici vraişte, perfect nepregătiţi pentru un fotbal aspru şi concurenţial cum este cel din Vest. Cultura de la noi e atît de diferită de cea de acolo încît mai bine i-ar lăsa singuri iarna prin Siberia, s-ar descurca mai bine. Probabil că alte naţii au un fel aparte de a-şi pregăti copiii, poate există o reţea de know-how, nişte valori, nişte informaţii care se transmit de la unii alţii. Ai noştri par a fi trimişi singuri în calea lupilor. Neadaptaţi, sînt marginalizaţi, cad în depresii nerecunoscute ca atare şi se îndreaptă cuminţi spre ratare. E un tablou negru? Păi, singur n-o să se coloreze. Dar poate că va fi bine. Poate că tot ce am scris pînă aici e greşit. Poate că o să închidem ochii şi cînd îi vom deschide lumea va fi altfel. Hai cu Doamne ajută!