Antiamericanii la graniţă
În Congresul american, un comitet bipartizan a pregătit un proiect al Legii emigraţiei care să reglementeze problema legalizării celor ajunşi aici prin mijloace mai mult sau mai puţin suspecte, precum şi evoluţiile viitoare ale problemei. Se presupune că în Statele Unite trăiesc şi lucrează aproximativ 12 milioane de imigranţi ilegali. Se prevede că în anii următori vor mai veni 3-4 milioane pentru a îndeplini muncile pe care americanii nu vor să le facă. Mulţi dintre ei beneficiază de serviciile sociale şi de sănătate, de învăţămînt, fără a plăti impozitele necesare susţinerii materiale ale acestor servicii. Alţii sporesc procentele delincvenţei. Proiectul de lege urma să regularizeze treptat situaţia imigranţilor (ceea ce, pentru adversarii legii, însemna o amnistie) şi să formuleze condiţiile cărora vor trebui să le facă faţă viitorii doritori de cetăţenie americană. În contextul politic creat de eşecul din Irak, votarea acestei legi ar fi demonstrat că administraţia Bush este încă aptă să decidă în problemele tuturor americanilor. În Congres, legea a căzut cu un vot de 46 la 53. "Se poate spune că preşedinţia lui Bush s-a terminat astăzi" - a declarat revistei U.S. News un fost asistent al lui Ronald Reagan de la Casa Albă. Concluzia ar putea părea grăbită, dacă ea n-ar consemna o realitate greu de digerat: preşedintele Bush şi-a pierdut sprijinul propriilor congresmeni. În teritoriu, cum se întîmplă adeseori în SUA, oamenii au decis să-şi facă singuri dreptate. Într-o localitate din Texas, un consilier municipal a observat că în zilnicele accidente de automobil, vinovaţii nu vorbesc englezeşte şi nu sînt asiguraţi. Consilierul a elaborat o ordonanţă, votată de Consiliu, prin care cei ce închiriază locuinţe sînt obligaţi să verifice dacă viitorul chiriaş are actele în regulă, în caz contrar amenda fiind de 500 de dolari. Ordonanţa a fost criticată, s-a spus că e rasistă şi nepractică, dar alegătorii au votat-o cu o largă majoritate. După ce s-a opus ordonanţei, primarul a avut de suferit: casa lui a fost vandalizată. Curtea Supremă din Texas a interzis aplicarea acestei ordonanţe. Autorul ei va lua la rînd toate instanţele pentru a obţine aprobarea iniţiativei sale. Poate că nu e mai mult decît un fapt divers, dar e semnificativ pentru starea de spirit a populaţiei, a întregii populaţii, a urmaşilor celor de pe Mayflower şi a mexicanilor care au primit recent cetăţenia. Pentru un preşedinte ajuns la 30 de procente de popularitate, respingerea legii imigraţiei desenează imaginea unui conducător "asediat şi izolat" (Washington Post, 2 iulie 2007). Congresmeni republicani, iniţial susţinători ai legii, şi-au schimbat poziţia după ce au stat de vorbă cu alegătorii lor. Tom Tancredo, deputat de Colorado, spune că imigranţii vin în Statele Unite cu intenţii criminale, iar Miami a devenit un oraş din lumea a treia. Lou Dobbs, moderator al unei emisiuni de pe Cable News Network, a atras atenţia că emigranţii sînt purtătorii bacilului leprei. Insinuări mai puţin necontrolate au consolidat frica americanilor (existentă la toate popoarele) că noii-veniţi ameninţă modul de viaţă de pînă acum. E mai mult decît probabil că o lege rezultată din îndelungi negocieri între părţi cu idei opuse are multe paragrafe greu de aplicat. Dar americanii şi-au pierdut încrederea în capacitatea administraţiei de a aplica orice lege. În fond, primul lucru de care trebuie convinşi alegătorii ar fi acela că grănicerii sînt capabili să diminueze, dacă nu să oprească fluxul de imigranţi ilegali. Majoritatea comentatorilor consideră că doar respectarea legilor existente poate crea o şansă pentru viitoarele măsuri favorabile imigranţilor. Republicanii sînt într-o alternativă fără nici o ieşire cîştigătoare: dacă susţin prevederile pro-emigraţie, pierd voturile nucleului lor de bază, ostil străinilor. Poziţia anti-emigraţie, costă şi ea: la alegerile din 2006, Republicanii au obţinut mai puţin de 30% din votul hispanic, ceea ce a dus la pierderea a şase locuri în Cameră şi a altor cîtorva în Senat. În urma votului recent din Senat, pierd şi democraţii, dovedindu-şi incapacitatea de a-şi impune punctul de vedere, în pofida faptului că deţin majoritatea în legislativ: senatorul Edward Kennedy, implicat în mai toate deciziile asupra imigraţiei din ultimii 40 de ani, speră că, deşi ar fi preferabil ca o reglementare bună să fie aprobată sub un preşedinte democrat, eşecul votului va demonstra electoratului impotenţa Congresului ca atare. Ce e ciudat, totuşi, în această poveste e că în timp ce se scriu articole şi studii despre sporirea sentimentului antiamerican în lume, în general, şi în America Latină, în special, nu slăbeşte deloc presiunea la intrarea, legală sau nu, în această ţară detestată.