Alţi europeni influenţi
Vă povesteam săptămîna trecută despre nominalizările Politico (una dintre cele mai interesante și dinamice publicații dedicate Europei și instituțiilor sale) pentru 28 de europeni, cîte unul din fiecare stat membru. Într-o ordine relativ întîmplătoare, îi aminteam pe ungurul Viktor Orbán, pe daneza Margrethe Verstager și pe belgianul Stromae. În fine, nu puteam încheia fără a considera că nominalizarea Laurei Codruța Kövesi din partea României îmi pare în regulă, perfect justificată. Azi ar fi cazul celei de-a doua semifinale, cum s-ar zice la Eurovision. Pentru că avem de bîrfit un episcop polonez mai catolic decît Papa, un catalan unionist (nu separatist) și o avocată italiană de 33 de ani care are de schimbat Constituția națională.
Stanislaw Gadecki este șeful conferinței episcopilor polonezi pentru al doilea an consecutiv din cei zece pe care îi are (teoretic) la dispoziție. Se opune vehement oricărei încercări menite a îndulci poziția Bisericii în privința homosexualității, divorțului sau fertilizării in vitro. Discursurile sale publice sînt de mare impact. Deși afirmă că dorește să țină Biserica departe de jocul politic de partid, multă lume consideră că influența sa a contribuit semnificativ la victoria partidului conservator Lege și Justiție în cele mai recente alegeri parlamentare și prezidențiale, în dauna liberalilor de la Platforma Civică. Gadecki nu se sfiește să își exprime opiniile nici în sînul Bisericii. La o recentă conferință catolică dedicată familiei, i-a contrazis tăios pe episcopii reprezentînd Germania care sugerau că și credincioșii divorțați sau recăsătoriți ar putea căpăta dreptul la Sfînta Împărtășanie. Vorbește engleza, germana, italiana, greaca veche, latina și ebraica, a studiat la Roma și Ierusalim și nu se ferește să își exprime convingerea că noul guvern și proaspătul președinte îi vor asculta sfaturile. Este, deci, o persoană extrem de influentă într-unul dintre cele mai influente state ale Uniunii Europene.
Care Uniune are destule țări cu partide pline de entuziasm, pe la toate extremele politice. Jobbik, Frontul Național, Syriza, UKIP. În context, Albert Rivera este „un extremist de centru“ (să mă scuze domnul Cosașu). El conduce partidul Ciudadanos (Cetățenii) care, spre deosebire de Podemos, nu dorește o Revoluție, ci o Reformă. Este un orator de forță, ceea ce îi determină pe liderii „tradiționali“ – popularii și socialiștii – să îl evite în dezbateri televizate. Este un catalan care nu vede viitorul provinciei sale în afara Spaniei. A ieșit pe locul doi în alegerile din Catalunia. Crede cu tărie în piața liberă și în democrația liberală. Consilierii săi pe economie au studii la London School of Economics și Columbia University. De ce nu joacă încă un rol la nivel național? Unii zic că din pricina vîrstei prea fragede (35 de ani). Alții, că din cauza electoratului spaniol, mult prea obișnuit cu un sistem bipartit. Mai sînt unii care sugerează că ar fi mult prea arătos pentru a fi un politician de viitor. Rivera poate dovedi că un sistem politic poate fi depanat și de la centru, nu numai dinspre extreme. De aceea, cariera lui ar trebui urmărită cu atenție.
Maria Elena Boschi avea 33 de ani acum un an, cînd a primit sarcina de a scrie o altă Constituție a Italiei. Pentru o tînără avocată (relativ) arătoasă, obișnuită pînă atunci mai degrabă cu nopțile pierdute în cluburi decît în Senat la negocieri, provocarea a venit ca din senin. În mai puțin de doi ani a reușit să obțină consensul parlamentar pentru a scădea numărul de senatori de la 325 la 100 și să reașeze puterea celor două Camere, astfel încît să poată fi asigurată o mai mare stabilitate politică unei țări care a schimbat 63 de guverne în 70 de ani. După atare succes, mulți vorbesc despre ea ca despre un posibil prim-ministru. Un citat simpatic: „Prefer să fiu judecată după reformele mele, mai degrabă decît după formele mele“.
Niște europeni interesanți. E bine să aflăm de ei. Ne mai crește curiozitatea.
Gabriel Giurgiu este realizator de emisiuni despre Uniunea Europeană la TVR.