Alegeri la termen

21 octombrie 2020   PE CE LUME TRĂIM

În ediția de săptămîna trecută, The Economist publică o lungă listă de derapaje ale guvernelor lumii sub acoperirea nevoii (reale) de a combate efectele pandemiei. Într-un fel de festival al regresului democratic, autoritățile din zeci de țări au dovedit că nu stăpînesc bine arta guvernării eficiente, dar dispun de o debordantă creativitate cînd este vorba despre conservarea și întărirea puterii.

În India, spre exemplu, guvernul naționalistului hindus Narendra Modi s-a folosit de puterile excepționale ce i-au fost acordate pentru a stăvili răspîndirea coronavirusului pentru a reduce la tăcere protestele generate de o lege care lasă milioane de musulmani apatrizi.

Ca să fie sigur că deciziile nu îi sînt puse la îndoială, prim-ministrul „celei mai mari democrații a lumii” a scos de pe agenda Parlamentului sesiunile de întrebări și răspunsuri. În acest fel, deputații sînt „protejați” de COVID-19.

În Salvador, 70 de jurnaliști de la un canal public de televiziune au fost concediați, iar stația a fost relansată. Acum este, în cuvintele președintelui micului stat latino-american, „echilibrată”. Domnul președinte nu știe exact ce vede Opoziția cînd se uită la programele respective, dar nici nu speculează. Important e că salvadorienii nu mai sînt expuși la fake news. Guvernul e mulțumit.

În Egipt și China, medici care au îndrăznit să pună la îndoială competența autorităților au ajuns în închisori. 

În Uzbekistan, toți cei trimiși în carantină au fost obligați să își predea telefoanele „pentru a nu răspîndi virusul”. De fapt, autoritățile se tem de stînjeneala pe care le-ar provoca-o o discuție despre condițiile oribile în care oamenii sînt cazați. Efortul a fost în zadar, statul central-asiatic a ajuns subiect de știre tocmai pentru că a încercat să ascundă gunoiul sub preș.

Lista continuă cu nenumărate alte exemple. În fapt, potrivit unui studiu al Freedom House, calitatea democrației s-a degradat în 80 de state ale lumii de la debutul pandemiei. Într-o singură țară au fost constatate mici urme de progres: statul african Malawi.

În raportul Freedom House, un capitol separat este dedicat alegerilor. Din 24 de state care programaseră alegeri pînă în august, 22 au reușit să le organizeze. În șapte situații a existat o amînare, dintre care trei fără să se stabilească inițial o dată clară. În patru cazuri, regulile s-au schimbat, în două dintre acestea afectînd grav credibilitatea demersului. Uneori, guvernele au decis să invoce pandemia pentru a limita accesul observatorilor la procesul electoral. În Belarus, de exemplu. Ce a urmat s-a văzut la știri.

Aprig dezbătută și în România, chestiunea alegerilor va rămîne unul dintre cele mai importante subiecte ale perioadei următoare. Din diverse calcule de oportunitate, avocații amînării alegerilor parlamentare sînt mulți, gălăgioși și foarte activi. Principalul lor argument este că alegerile presupun aglomerație, iar aglomerația pune sănătatea populației în pericol. Un argument slab. Sînt o mie de exemple de locuri și situații unde se poate observa că regula distanțării sociale nu este sau nu poate fi aplicată. De ce un exercițiu esențial pentru democrație, hiper-reglementat și pregătit, ar fi mai periculos decît o călătorie cu autobuzul sau un drum la piață nu reușește nimeni să răspundă.

În fapt, cu un guvern minoritar silit să lucreze cu un Parlament ostil, capacitatea statului de a lupta eficient cu pandemia este semnificativ redusă. Dincolo de dezbaterile de la TV, adevărul simplu e că mandatul actualului cabinet e mai degrabă acela de a duce țara pînă la alegeri decît acela de a lua decizii complicate într-o situație fără precedent a cărei evoluție este impredictibilă. Probabil cea mai bună măsură de protecție a populației este aceea de a-i oferi șansa să acorde un mandat puternic și legitim unui viitor guvern.  Așa cum „iarna nu-i ca vara”, nici 2020 nu seamănă cu 2019, iar argumentele de vot pentru un partid sau altul s-au schimbat radical. Întrebarea care va sta în background-ul deciziei fiecărui alegător este „Care dintre oamenii de pe bulentinul ăsta de vot poate administra mai bine efectele pandemiei?”. A le refuza oamenilor o decizie pe acest subiect e mai degrabă inconștiență și lașitate. Și asta pentru că, fie că ne place sau nu, în societate s-au acumulat tensiuni majore care au nevoie de răspuns. Le vedeți în teoriile conspiraționiste, le vedeți în sfidarea celor care refuză să poare o banală mască și le vedeți în spaimele celor care n-au mai ieșit din martie din casă (da, există). Alegerile sînt cea mai bună supapă pentru eliminarea, măcar temporară, a acestor tensiuni. Nu vor furniza miracole, ci doar un pic de coerență.

În raportul Freedom House menționat mai devreme, România e înscrisă în categoria statelor unde nu s-au înregistrat regrese democratice. Asta nu e însă o garanție că nu se va întîmpla în viitor cînd, sub presiunea unor crize multiple, Puterea (de orice culoare) ar putea ceda tentațiilor de partea întunecată a realității. Scenariul acesta e mai puțin probabil dacă reușim, chiar în condiții dificile, să facem democrația să funcționeze.

Teodor Tiţă poate fi găsit și la twitter.com/jaunetom.

Mai multe