Al cui e bugetul?
Nici nu au apucat bine experţii FMI să trîntească nervoşi uşa, că Guvernul are deja mari probleme să menţină deficitul bugetar pe care şi l-a propus. Sindicatele sînt în stradă şi pare că învăţămîntul e doar începutul. Executivul a încheiat un acord cu sindicatele profesorilor, promiţînd 5% din PIB. Problema este că, deşi a promis, nu s-a hotărît de unde va scoate banii. Vicepremierul Pogea a reuşit să vorbească cinci minute la televizor fără să răspundă la această întrebare simplă. Dar, deşi domnul Pogea nu a aflat încă, Guvernul va umbla la deficitul bugetar. E drept că şi ministrul de Finanţe să codeşte să recunoască asta deschis. Într-un interviu din Gândul, ministrul Vlădescu spune: "deocamdată nu am tăiat din cheltuieli, nu am mărit deficitul. Majorarea acceptată este o valoare care va putea fi cheltuită de Ministerul Educaţiei pentru proiecte de dezvoltare şi restructurare. Nu vom modifica în acest moment parametrii bugetari, deoarece procesul de aprobare a proiectului de buget pe 2006 este într-o fază avansată. Rămînem pe parametrii stabiliţi - respectiv deficit bugetar de 0,5%. Însă le vom da posibilitatea (celor din Educaţie - n.n.) să înceapă să tragă cît mai repede (fondurile alocate - n.n.). După care, în momentul în care se ajunge la plafonul de cheltuieli stabilit în acest moment, vom aloca sumele suplimentare necesare printr-o rectificare bugetară". Dacă nu aţi înţeles nimic, nu vă îngrijoraţi, nici nu trebuia. Din acest răspuns destul de viclean, rezultă că totuşi se va umbla la deficitul bugetar printr-o rectificare. Deşi, s-ar putea ca ministrul de Finanţe să facă un calcul de genul: noi le promitem aceşti bani virtuali, pentru proiecte. Dacă nu vor fi în stare să facă proiecte pentru a-i obţine, rămînem cu ei necheltuiţi şi cu bugetul neafectat. Totul depinde deci de Ministerul Educaţiei, de inspectorate şi de directori. Vor fi în stare să pună pe hîrtie nevoile pe care le au? Ideea nu este proastă: banii să meargă la cei care arată că îi pot gestiona. Iar fondurile în plus au totuşi şansa să schimbe ceva, nu doar să alimenteze veşnicul ciclu inflaţionist, aşa cum se întîmplă mereu cu victoriile sindicatelor. Dar, oricum ar fi negociat Guvernul, cu banii jos sau pe proiecte, deficitul propus este în aer. Şi să discuţi un buget în Parlament, angajînd deja fondurile de la viitoarea rectificare, nu e un semn tocmai bun. Deocamdată, pare că miniştrilor le e ruşine să recunoască, după ce tocmai se făliseră în faţa FMI că pot menţine şi singuri echilibrul macro-economic. Altfel, ideea că se răsteşte preşedintele Băsescu la Guvern şi miniştrii găsesc brusc 1% din PIB în plus, fără să mărească deficitul, este ridicolă. Dacă se găseşte atît de uşor un 1%, sigur nu ar strica un procent şi la Sănătate sau în alte domenii. Din păcate, nu avem decît o sută de 1%. Dacă domnul ăla de la FMI, care era tare nervos acum două săptămîni, ar mai fi pe aici, ar da cu "sîc" Guvernului. În pline negocieri, preşedintele Băsescu a tras preşul de sub picioarele miniştrilor. Nu zic că preşedintele nu are dreptatea sa, doar au promis cu toţii în campanie mărirea fondurilor la Educaţie. Şi cum "dascălii" (ce des e folosit acest arhaism în vremuri de grevă!) se bucură mereu de sprijinul din oficiu al presei - cum să nu vrei salarii mai mari pentru dascăli? - Băsescu s-a pus în fruntea poporului, contra Guvernului fără inimă. Preşedintele a devenit un fel de sindicalist-şef, deficitul şi inflaţia nu sînt problema sa, ci exclusiv a Guvernului, că doar de asta avem guvern. Să găsească Guvernul o soluţie! Cu excepţia faptului că dă peste cap deficitul, acordul cu sindicatele din învăţămînt arată chiar bine. Este prima dată cînd se vorbeşte despre proiecte şi ştim exact pentru ce dăm banii. Guvernul a ţinut cu dinţii de acest principiu, iar proiectele săracului ministru Miclea au şanse să primească şi bani (cel mai important fiind finanţarea Agenţiilor pentru Asigurarea Calităţii în Învăţămînt). Cît despre salarii, acestea vor creşte doar puţin peste rata de inflaţie, spune acordul. Guvernul va putea spune astfel analiştilor economici că o creştere bugetară la Educaţie nu va presa direct pe inflaţie. Însă, sindicaliştii au respins acordul tocmai pentru că vor bani mai mulţi la salariu. O cerere legitimă, doar că pînă atunci sindicaliştii spuneau că nu fac grevă pentru salarii. Ba chiar liderii se enervau pe la dezbateri cînd li se spunea că doar la asta se gîndesc. Guvernul a prins din zbor ideea şi a fost mai şmecher: deci, nu pentru salarii, pentru investiţii. Bun, faceţi proiecte! Dar, odată acordul încheiat, sindicatele şi-au dat seama că de fapt membrilor lor le pasă mai mult de banii din buzunare decît de calculatoarele din clasă, aşa că votul a fost pentru continuarea grevei. La urma urmei, cît sacrificiu de sine poţi cere de la "dascăli"? Din cînd în cînd, să le permitem să fie doar "profi". Grevele continuă, se încălzesc minerii şi funcţionarii. Din păcate, actuala putere nu a avut inspiraţia să îi coopteze pe lideri în afaceri bănoase. Ceea ce, e clar, dăunează la deficit.