Agenda – nu chiar secretă – a lui Elon Musk
De ce a cumpărat Elon Musk Twitter? Răspunsul său oficial – „pentru a apăra libertatea de expresie și democrația” – e atît de neconvingător încît întrebarea rămîne în picioare. Faptul că Musk invocă în mod repetat aceste idealuri, pentru a justifica decizii importante pe care le-a luat după preluarea companiei, e cît se poate de echivoc și ridică profunde suspiciuni în privința motivelor sale.
Musk, bunăoară, a criticat decizia de a închide contul fostului președinte al SUA Donald Trump, argumentînd că „libertatea de expresie e fundamentul unei democrații puternice”. Dar contul lui Trump a fost închis deoarece îl folosea pentru a propaga în rîndurile unui auditoriu larg, care utiliza un limbaj tot mai violent, teorii ale conspirației despre alegeri. E greu de imaginat o cale mai eficientă de a submina democrația decît aceea de a-i oferi președintelui SUA o platformă pentru a susține că niște alegeri libere și corecte au fost „furate”. Cum ai putea consolida democrația permițîndu-i lui Trump, lider în funcție al Partidului Republican și fost conducător al unei țări democratice, să folosească Twitter pentru a ataca democrația?
Un sistem democratic se bizuie pe o acceptare generală a legitimității legilor sale. Această legitimitate e exprimată, cel mai vizibil, prin vot. De aceea, nu întîmplător, cei care urmăresc să distrugă legitimitatea democrației răspîndesc informații false care subminează încrederea în sistemul electoral.
Dar mai sînt și alte căi de a submina legitimitatea democratică. Democrația se bazează pe egalitatea politică. Expresia ei cea mai vizibilă e principiul „o persoană – un vot”. Dar egalitatea politică are o semnificație mai largă; ea înseamnă că fiecare dintre vocile noastre se poate face auzită. După cum susținea filozoful Stephen Darwall, într-o democrație trebuie să fie posibil să spui adevărul în fața Puterii.
Menținerea legitimității democratice înseamnă, prin urmare, protejarea unui spațiu democratic al informației – o sferă a încrederii reciproce, în care cetățenii simt că pot dezbate și critica liber, pe baza unui consens împărtășit cu privire la realitate. Există metode consacrate de a submina simțul împărtășit al realității și de a anihila astfel posibilitatea unui spațiu democratic al informației. A oferi o platformă unor oameni puternici, care răspîndesc teorii scandaloase ale conspirației, e una dintre ele.
Și mai există multe alte metode. În cartea lor, Merchants of Doubt, istoricii Naomi Oreskes de la Harvard și Erik Conway de la Caltech au arătat cum industria tutunului și cea a combustibililor fosili au finanțat studii menite să răspîndească neîncredere în privința consensului științific asupra fumatului și a schimbărilor climatice. Cu rezultatul unei paralizii politice. Subminarea încrederii publice prin diseminarea unor îndoieli neîntemeiate a eliminat posibilitatea unui spațiu democratic al informației pentru dezbaterea acestor probleme. Chiar dacă te preocupă schimbările climatice, e posibil să te opui eforturilor de a le atenua, dacă vei crede că agenda din spatele acestor eforturi e un complot de a subjuga umanitatea unui regim eco-totalitar.
Pentru a anihila posibilitatea unui spațiu democratic al informației, necesar dezbaterii anumitor teme politice, precum schimbările climatice, nu e nevoie decît să le furnizezi o platformă și să le dai legitimitate unor potențiali propagandiști. Iar această strategie poate fi generalizată – pentru a afecta posibilitatea legitimității democratice în întregul ei, distrugînd posibilitatea consensului în orice privință. Pentru a face asta, e necesară o platformă care să acorde aceeași pondere tuturor vocilor care răspîndesc teorii ale conspirației cu privire la orice temă imaginabilă de interes politic comun. Agenții Kremlinului au încercat asta prin intermediul postului de televiziune Russia Today. Musk aplică, acum, această strategie prin intermediul Twitter.
Motivul pentru care industria combustibililor fosili ar vrea să submineze posibilitatea unei acțiuni sancționate democratic în privința schimbărilor climatice e limpede. Dar de ce ar vrea cel mai bogat om din lume să submineze legitimitatea însăși a democrației?
Răspunsul e, în momentul de față, clar. Într-o democrație sănătoasă, un spațiu democratic comun al informației îi permite fiecăruia să spună oricui adevărul. Aceasta este esența egalității politice. Într-o democrație sănătoasă, un jurnalist al clasei de mijloc poate publica un expozeu bine documentat despre corporații multinaționale sau despre persoane inimaginabil de bogate, care contribuie la un consens public în favoarea limitării acțiunilor lor, a creșterii impozitării averii lor sau a tragerii acestora la răspundere. Dacă, prin încurajarea răspîndirii neîncrederii generalizate, acest spațiu informațional e distrus, nu va mai fi posibil să mobilizezi cetățenii, pe această cale, împotriva celor care dețin puterea.
Pentru indivizii puternici, legitimitatea democratică e o amenințare, deoarece ea reprezintă o modalitate de control asupra puterii lor. De ce să nu-și dorească unul dintre cei mai puternici oameni din lume să o elimine?
Jason Stanley, profesor de filozofie la Universitatea Yale, e autorul cărții How Fascism Works: The Politics of Us and Them (Random House, 2018).
Copyright: Project Syndicate, 2022
traducere de Matei PLEŞU