Adevărata Religie şi democraţia
Ministerul german de Interne a emis un ordin de interdicţie împotriva organizaţiei salafiste intitulată Adevărata Religie. E un „caz“ mai vechi: autorităţile locale din diverse landuri au luat în ultimii ani tot felul de măsuri împotriva acestei organizaţii, dar efectele au fost doar temporare: în Justiţie, organizaţia a avut mereu cîştig de cauză şi a fost repusă în drepturi. De data asta, e vorba de un ordin de interdicţie a dreptului la asociere emis la nivel federal. Interesul public pentru acest subiect e imens. Pe de o parte, există temeri serioase că Adevărata Religie pune în pericol democraţia germană. Pe de altă parte, există temeri că dacă statul ajunge să interzică dreptul la liberă asociere, atunci s-a cam terminat cu democraţia. Situaţia e încurcată.
Reţeaua Adevărata Religie a fost fondată de palestinianul Ibrahim Abou-Nagie în 2005 şi s-a concentrat, în primii ani, pe conferinţe şi întîlniri cu publicul pe marginea textelor coranice. În 2010, Abou-Nagie avea deja ambiţii mari: în fiecare casă din Germania să existe cîte un exemplar din Coran. Aşa a luat naştere campania „Citeşte!“. În ultimii şase ani, activiştii reţelei au împărţit peste 3,5 milioane de exemplare din Coran, în traducere germană. Au fost, mereu, foarte vizibili. Şi-au închiriat spaţii de la primărie, şi-au montat corturi sau tarabe, au împărţit cărţi şi flyere: în apropierea staţiilor de metrou, la gară, în pieţe. Atunci cînd autorităţile locale nu le-au mai dat voie să-şi monteze standurile şi corturile, s-au mutat în librării, acolo unde poliţiştii nu au avut temei să intervină. Sau au distribuit cărţile pe stradă, direct din sacoşe, pe şest. Reţeaua însăşi a reuşit de nenumărate ori să fenteze vigilenţa autorităţilor, activînd prin intermediul mai multor fundaţii.
Autorităţile germane se tem însă că sub paravanul campaniei „Citeşte!“ se ascunde, de fapt, un program bine articulat de recrutare a unor militanţi islamişti. Potrivit serviciilor de informaţii, în Germania activează în jur de 9200 de islamişti radicali. Peste 140 de tineri germani, recrutaţi prin intermediul acestei campanii, ar fi plecat în Siria şi în Irak şi au participat la întîlniri cu diverse grupări teroriste, se arată într-un raport al serviciilor de informaţii. În plus, distribuirea la scară mare a Coranului în traducere germană alimentează suplimentar nenumărate forumuri de discuţii de pe Internet pe teme legate de islam. E o provocare în plus pentru autorităţi, căci Internetul a devenit principala platformă de transmitere a mesajelor jihadiste şi radicale.
Reţeaua lui Ibrahim Abou-Nagie este finanţată de oameni de afaceri din Qatar şi din Arabia Saudită, susţin autorităţile germane, însă traseul banilor nu e cunoscut în profunzime. Ceea ce se ştie e că în ultimii ani acţiunile organizaţiei s-au întins în 15 state din Europa, printre care Franţa, Austria, Suedia, Serbia, Marea Britanie.
Ordinul de interdicţie emis de Ministerul de Interne a fost urmat de o amplă acţiune poliţienească. Au fost percheziţionate aproape 200 de apartamente şi birouri şi două moschei în şaizeci de localităţi şi zece landuri. Sute de poliţişti au participat la aceste acţiuni. Probele strînse vor contribui, probabil, la un profil mai cuprinzător al acestei organizaţii. Rămîne însă de rezolvat raportul cu democraţia. Căci una e să răspunzi printr-o acţiune poliţienească unei ameninţări directe şi imediate şi alta e să interzici dreptul la asociere unor persoane. „Germania e o democraţie autentică. În societatea noastră nu e loc pentru islamişti dispuşi să ia parte la acte agresive“, a explicat ministrul Thomas de Maizière, adăugînd că reţeaua Adevărata Religie „răspîndeşte, cu Coranul în mînă, mesaje încărcate de ură şi ideologii care contravin ordinii constituţionale“ şi că astfel „sînt radicalizaţi tineri cu tot felul de teorii ale conspiraţiei“. Într-un fel, are dreptate. De vină nu e cartea, nici cel care o citeşte, ci acela care le spune altora cum ar trebui citită. De unde și riscurile pentru democraţie ale campaniei „Citeşte!“.